Cornul (Cornus mas) este un arbust sau arbore mic, indigen, care înflorește cu flori galbene încă din februarie-martie, înaintea tuturor celorlalți arbuști. Mai târziu, vara, se încarcă de fructe roșii, acrișoare, apreciate pentru dulceață, compot și țuică. Este rezistent, longeviv și se adaptează la soluri uscate, calcaroase, pietroase.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 8 m
- Înflorire
- februarie, martie
- Înmulțire
- altoire, butași, drajoni, semințe
- Caracteristici
- gard viu
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Spontană în România, sudul și centrul Europei
În grădină oferă flori timpurii pentru albine, umbră ușoară, fructe și frunziș care se înroșește toamna. Rezistă la geruri de aproximativ -30 °C și la secetă.
Mai jos găsești descrierea, răspândirea, cerințele, înmulțirea, tăierea, bolile, toxicitatea și utilizările.
Descriere
Cornul este un arbust indigen, uneori ia forma unui arboraș, putând atinge 6-7 m înălțime și 40 cm diametru; în condiții bune ajunge și la 8 m. Tulpina este scurtă, coroana rară, luminoasă, iar scoarța formează de timpuriu un ritidom cenușiu-roșcat care se exfoliază în solzi neregulați.
Lujerii sunt relativ muchiați, verzi-cenușii până la roșii, fin cenușiu-păroși. Mugurii sunt opuși: cei foliacei sunt alungit conici, puțin depărtați de lujer, cu doi solzi fin pubescenți, iar cei floriferi sunt mai mari, sferici, pedicelați. Frunzele sunt lat-eliptice, acuminate, de 4-10 cm, cu 3-4 perechi de nervuri arcuite, pubescente pe ambele fețe, cu smocuri de peri albicioși în axila nervurilor și cu pețiol de 5-10 mm; toamna se înroșesc.
Florile sunt mici, galbene, grupate câte 6-10 în umbele, la bază cu un involucru de 4 bractei galben-verzui. Apar primăvara devreme, din februarie-martie până în aprilie, înainte de înfrunzire. Fructele sunt drupe elipsoidale, purpurii, de 12-15 mm, comestibile, acrișoare, și se coc în august-septembrie. Cornul lăstărește, dar nu drajonează în mod obișnuit.
Răspândire și habitat
Cornul este un element pontic-mediteranean. În România este frecvent la câmpie și la deal, sub 700-800 m altitudine. Ecologic, este mai termofil și rezistă bine la uscăciune. În subzona stejarului se instalează pe soluri brun-roșcate, uneori pseudogleizate, iar la deal pe coaste uscate, însorite, pietroase, calcaroase. Evită luncile și terasele inundabile.
Cerințe de cultură
Lumină și temperatură
Crește bine la soare, dar se descurcă și în semiumbră, unde fructifică ceva mai slab. Rezistă la ger de aproximativ -30 °C; florile suportă înghețuri ușoare de primăvară, iar fructificarea este de obicei sigură.
Udare
Udarea este rară. După prindere, cornul se descurcă fără apă suplimentară, chiar și în veri secetoase. Udă puieții tineri o dată pe săptămână în lipsa ploii, în primii doi ani. Evită excesul de apă.
Sol
Preferă soluri calcaroase sau neutre, bine drenate, dar se adaptează și pe soluri sărace sau lutoase. Nu are nevoie de fertilizare, un strat de compost primăvara este suficient. Nu suportă apa stagnantă.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe, butași, altoire și, ocazional, prin drajoni.
Din semințe
- Culege fructele coapte, în august-septembrie, și îndepărtează pulpa.
- Seamănă sâmburii toamna, la 2-3 cm adâncime, sau stratifică-i în nisip umed, în frig, pentru 12-18 luni.
- Germinația este foarte lentă, adesea în al doilea an după semănat.
- Puieții se repică după un an și cresc lent; pomul fructifică după 6-10 ani.
Din butași
Vara, taie butași verzi de 10-15 cm din lăstari tineri, tratează cu hormon și înfige-i în turbă cu nisip, în loc umbrit și umed. Procentul de înrădăcinare este moderat.
Altoire
Soiurile cu fructe mari se altoiesc pe puieți de corn, prin ochi dormind, vara, sau prin copulație, primăvara devreme. Este metoda folosită la soiurile pomicole.
Prin drajoni
Dacă planta produce lăstari la distanță de tulpină, îi poți separa primăvara și replanta.
Plantare pas cu pas
- Plantează toamna târziu sau primăvara devreme, într-un loc însorit sau în semiumbră ușoară.
- Sapă o groapă de două ori mai lată decât balotul; pe sol greu adaugă nisip sau pietriș pentru drenaj.
- Pune puietul la același nivel la care a crescut în pepinieră și tasează ușor pământul.
- Udă abundent și acoperă baza cu mulci de 5 cm.
- Dacă vrei fructe, planta cel puțin două exemplare sau un soi autofertil, pentru polenizare mai bună; distanța dintre ele poate fi de 3-4 m.
Soiurile pomicole cu fructe mari, galbene sau roșii, se găsesc în pepiniere și încep să rodească mai devreme decât puieții din semințe. Cornul se poate planta în perdele de protecție și garduri vii mixte, împreună cu păducelul, porumbarul, sângerul și alte esențe locale.
Tăiere
Cornul nu cere tăiere regulată. Îndepărtează ramurile uscate, rupte sau încrucișate după înflorire, la sfârșitul primăverii. Dacă vrei un gard viu, tunde ușor după înflorire. Un exemplar se poate forma ca arbust cu mai multe tulpini sau ca arboraș cu trunchi unic. Lăstărește bine, deci suportă tăieri chiar mai severe pentru regenerare.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete brune pe frunze | Ciuperci foliare (Septoria, Cercospora) în ani ploioși | Strânge frunzele căzute, aerisește coroana, tratament cu fungicid pe bază de cupru dacă e necesar |
| Praf alb pe frunze la sfârșitul verii | Făinare | Aerisire, tratament cu sulf |
| Fructe sau frunze atacate de larve | Muscă sau molie a cornului | Culege fructele atacate, monitorizează |
| Ramuri uscate, cancer al scoarței | Ciuperci ale lemnului, răni | Taie ramurile afectate până în lemn sănătos și dezinfectează uneltele |
Toxicitate
Cornul este considerat sigur: fructele coapte sunt comestibile pentru oameni, iar planta nu este toxică pentru pisici sau câini. Nu consuma fructe necoapte în cantități mari, pentru că pot provoca disconfort digestiv. Sâmburii sunt duri și nu se înghit.
Utilizări
Fructele coapte, acrișoare, se consumă proaspete, dar mai ales prelucrate: dulceață, compot, sirop, gem, ceai, murături și țuică de corn. Florile timpurii sunt o sursă importantă de polen și nectar pentru albine. Lemnul este foarte dur, dens și greu, deci s-a folosit la unelte, cozi de unelte, spițe, bețe și mânere. Este ornamental prin florile galbene de iarnă târzie, prin scoarță și prin frunzișul de toamnă. Servește și pentru garduri vii libere, perdele de protecție și consolidarea terenurilor uscate în pantă.
Curiozități
Cornul este unul dintre cei mai longevivi arbuști fructiferi, trăind câteva sute de ani. Lemnul său greu se scufundă în apă. Denumirea populară de corn vine din duritatea lemnului, asemănătoare cornului. În folclorul românesc și în cel din Balcani, cornul este asociat cu sănătatea și cu începutul primăverii, iar ramurile înflorite se foloseau în ritualuri de primăvară. Țuica de corn și dulceața de corn sunt preparate tradiționale în Muntenia, Oltenia și Dobrogea. Fiind printre primele plante care înfloresc, cornul este valoros pentru albinele care ies din iarnă: florile oferă polen proaspăt la o vreme când aproape nimic altceva nu înflorește.
Întrebări frecvente
Când înflorește cornul?
Înflorește foarte devreme, din februarie-martie până în aprilie, înainte de apariția frunzelor. Florile mici, galbene, grupate în umbele, sunt printre primele surse de polen pentru albine. Dacă vremea e rece, înflorirea se amână. Fructele se coc apoi în august-septembrie.
Când se coc cornele și cum se consumă?
Fructele, drupe purpurii de 12-15 mm, se coc în august-septembrie și se culeg când cad ușor la scuturat. Sunt acrișoare, deci se prelucrează mai des în dulceață, compot, sirop, gem, ceai sau țuică. Pot fi consumate și proaspete, dacă sunt bine coapte.
Cât de înalt devine cornul?
Poate atinge 6-8 m înălțime și circa 40 cm diametru, ca arbust cu mai multe tulpini sau ca arboraș. Crește lent, iar creșterea scade după câțiva ani. În grădină, cu tăieri de formare, poate fi menținut la 3-4 m, util pentru gard viu liber.
Cum înmulțesc cornul?
Prin semințe, dar germinația este foarte lentă, adesea în al doilea an. Mai rapid, prin butași verzi de vară sau prin altoire, pentru soiurile pomicole. Puieții din semințe fructifică abia după 6-10 ani, în timp ce plantele altoite rodesc mai devreme.
Este cornul periculos pentru animale?
Nu, cornul nu este toxic pentru pisici și câini și nici pentru oameni. Fructele coapte sunt comestibile, dar animalele nu trebuie să mănânce sâmburii, care sunt duri și pot provoca probleme digestive. Planta se poate cultiva liniștit într-o grădină cu animale.