Coriandru (Coriandrum sativum)

Pe scurt despre coriandru

Coriandrul (Coriandrum sativum) este o plantă aromatică anuală cu o personalitate dublă: frunzele proaspete, cunoscute și sub numele de cilantro, au o aromă vie, citrică, foarte apreciată în bucătăria asiatică, mexicană și din Orientul Mijlociu, în timp ce semințele uscate au un parfum cald, ușor dulce, complet diferit. Este una dintre cele mai vechi plante condimentare cultivate, ușor de semănat direct în grădină sau în ghiveci, însă cu un mic capriciu: pe vreme caldă emite repede tijă florală și își oprește producția de frunze.

Fișa plantei

Categorie: Plante aromatice
Tip: plantă erbacee
Amplasare: exterior
Lumină: soare direct
Udare: moderat
Dificultate: ușoară
Temp. minimă: 0 °C
Înălțime: până la 60 cm
Înflorire: iunie, iulie
Înmulțire: semințe
Caracteristici: parfumată
Toxicitate: sigură
Origine: Mediterana și Asia de Sud-Vest

Descriere

Coriandrul este o plantă erbacee din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeași cu morcovul, pătrunjelul și mărarul. Are o tulpină erectă, ramificată, și un sistem radicular cu rădăcină pivotantă, motiv pentru care nu suportă bine transplantarea.

Cea mai interesantă trăsătură este dimorfismul frunzelor. Frunzele bazale, care apar primele, sunt late, rotunjite și crestate, asemănătoare cu pătrunjelul – acestea sunt frunzele aromate folosite în bucătărie (cilantro). Pe măsură ce planta se pregătește de înflorire, frunzele de pe tulpină devin fin divizate, filiforme, asemănătoare mărarului, și își pierd mult din savoarea culinară. Florile sunt mici, albe sau ușor roz, grupate în umbele tipice familiei, foarte atractive pentru albine și insectele utile. După înflorire se formează semințele (de fapt fructe sferice, numite tehnic schizocarpe), inițial verzi și aromate iute, apoi galben-maronii, cu un parfum cald, citric-dulce, complet diferit de cel al frunzelor.

Cum se seamănă coriandrul

Pentru că are rădăcină pivotantă și nu suportă transplantarea, coriandrul se seamănă direct la locul definitiv, în grădină sau într-un ghiveci adânc, nu prin răsad mutat ulterior.

Perioada: din aprilie, când solul s-a încălzit, până în august. Nu te grăbi prea tare primăvara – semănarea în pământ rece prelungește germinația.
Semănatul eșalonat: deoarece coriandrul emite repede tijă florală (mai ales la căldură și zile lungi), seamănă cantități mici la fiecare 2–3 săptămâni. Astfel ai mereu frunze proaspete pe parcursul sezonului, în loc de o singură recoltă care „dă în floare” brusc.
Adâncime și distanță: semințele se pun la 1–1,5 cm adâncime, în rânduri distanțate la 20–25 cm. Pentru frunze, plantele pot rămâne mai dese (5–10 cm); pentru semințe, răresc la 15–20 cm.
Germinație: apare în 7–14 zile. Sfat: fructele de coriandru conțin câte două semințe; frecarea ușoară a lor pentru a le separa poate îmbunătăți germinația.
Vara: alege un loc cu semiumbră la prânz – căldura excesivă și seceta grăbesc înflorirea (fenomen numit „bolting”).

Îngrijire

Udare: menține solul constant ușor umed. Stresul hidric și uscăciunea sunt principalele cauze care fac planta să înflorească prematur și să oprească producția de frunze.
Lumină și temperatură: îi place soarele, dar pe arșiță preferă semiumbra. Temperaturile optime pentru frunze sunt de 15–25 °C; peste 30 °C trece rapid la înflorire.
Plivit și mulci: ține solul curat de buruieni și aplică un strat de mulci pentru a păstra umiditatea și răcoarea rădăcinilor.
Fertilizare: are nevoie modeste. Un sol fertil este de obicei suficient; un îngrășământ ușor cu azot stimulează frunzele, dar excesul scade aroma.
Recoltarea frunzelor: culegerea regulată a frunzelor exterioare stimulează planta și întârzie tija florală.

Recoltare (frunze și semințe) și păstrare

Frunzele se recoltează când planta are 10–15 cm înălțime, de regulă la 4–6 săptămâni de la semănat. Taie tulpinile exterioare de la bază, lăsând centrul să crească, sau recoltează întreaga plantă înainte să apară tija florală. Frunzele proaspete se păstrează câteva zile la frigider, în pungă sau cu cozile în apă; pot fi și congelate (tăiate, în cuburi de gheață). Uscarea le diminuează mult aroma, așa că frunzele se folosesc mai ales proaspete.

Semințele se recoltează spre sfârșitul verii (august–septembrie), când umbelele se îngălbenesc și fructele devin maronii, dar înainte ca acestea să cadă. Taie tulpinile întregi, leagă-le în mănunchiuri și atârnă-le cu capul în jos, cu o pungă de hârtie dedesubt pentru a prinde semințele care se desprind. După uscare completă, separă semințele, curăță-le de resturi și păstrează-le în borcane închise ermetic, la loc uscat și întunecos. Astfel își păstrează aroma un an sau mai mult, iar o parte pot fi folosite și pentru semănatul de anul viitor.

Utilizări culinare

Coriandrul oferă, practic, două condimente diferite din aceeași plantă. Frunzele proaspete (cilantro) se adaugă la final, peste mâncare, pentru a păstra aroma vie, citrică: în salsa, guacamole, supe asiatice (pho, curry), mâncăruri indiene, thailandeze și mexicane, peste carne, pește și legume. Semințele, întregi sau măcinate, au un parfum cald, ușor dulce și citric, fiind un ingredient de bază în amestecuri precum garam masala și curry, în murături, mezeluri, pâine și produse de patiserie, dar și în berea de tip witbier. Prăjirea ușoară a semințelor înainte de măcinare le intensifică aroma. Și rădăcina de coriandru este folosită, mai ales în bucătăria thailandeză, ca bază pentru paste de curry.

Boli și dăunători

Înflorirea prematură (bolting) – nu este o boală, ci principala problemă practică: căldura, seceta și zilele lungi grăbesc apariția tijei florale și opresc producția de frunze.
Putrezirea rădăcinilor și ofilirea – cauzate de solul prea umed, fără drenaj.
Făinarea (mucegai pudros) – depunere albicioasă pe frunze, favorizată de aerisirea slabă și umiditatea ridicată.
Afidele – colonizează vârfurile fragede; pot transmite viroze.
Pătarea bacteriană a frunzelor – pete brune, adesea transmisă prin semințe infectate.

Curiozități

Coriandrul are reputația de a împărți lumea în două: pentru unii oameni, frunzele proaspete au un gust neplăcut, „de săpun”. Acest fenomen are o bază genetică reală – persoanele care percep gustul de săpun au adesea o anumită variantă a unei gene (OR6A2) implicate în detectarea aldehidelor, compuși prezenți atât în coriandru, cât și în săpunuri. Așadar, aversiunea față de cilantro nu este un moft, ci ține parțial de modul în care creierul fiecăruia interpretează aroma. Pe de altă parte, coriandrul este una dintre cele mai vechi plante condimentare folosite de om: semințe au fost găsite în morminte egiptene antice, iar planta este menționată inclusiv în texte vechi de mii de ani.

Întrebări frecvente

De ce coriandrul meu înflorește atât de repede?

Pentru că este o plantă sensibilă la căldură și la zilele lungi de vară, care îl împing rapid spre înflorire. Seamănă eșalonat, ține solul umed și oferă-i semiumbră la prânz vara, pentru a prelungi perioada de frunze.

Pot să cultiv coriandru în ghiveci, pe balcon?

Da. Alege un ghiveci adânc de cel puțin 20–25 cm (din cauza rădăcinii pivotante), cu găuri de drenaj, și seamănă direct în el. Așază-l într-un loc luminos, dar ferit de arșița directă de la amiază vara.

Care este diferența dintre cilantro și coriandru?

Este aceeași plantă. În multe limbi „cilantro” denumește frunzele proaspete, iar „coriandru” semințele uscate. Cele două au arome complet diferite: frunzele sunt citrice și vii, semințele sunt calde și dulci-citrice.

Pot folosi semințele cumpărate ca mirodenie pentru semănat?

Uneori da, dacă sunt semințe întregi și relativ proaspete, însă rata de germinație nu este garantată. Pentru rezultate sigure folosește semințe destinate semănatului. Reține că fiecare „sămânță” conține de fapt două embrioni.