Coacăzul negru (Ribes nigrum) este un arbust foarte valoros, originar din Europa și Asia, care crește până la circa 1,5 m înălțime. Este cultivat în grădinile din România pentru fructele sale mici, negre, intens aromate, bogate în vitamina C și folosite în dulcețuri, siropuri, lichioruri și ceaiuri.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante medicinale
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 2 m
- Înflorire
- aprilie, mai
- Înmulțire
- butași, divizare, marcotaj
- Caracteristici
- parfumată
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa și Asia
Îl cauți probabil ca să știi cum îl plantezi, când rodește și cum îl tai ca să dea recolte bune, sau ce poți face cu boabele. Ideea principală: este un arbust rezistent la ger, care iubește solul reavăn și rodește bine în soare sau în semiumbră, dacă îl tai în fiecare an și îl menții fără buruieni.
Descriere
Coacăzul negru este un arbust des, cu lăstari drepți, care pornesc de la bază, și frunze palmate, cu 3-5 lobi, parfumate când le freci între degete, datorită glandelor cu ulei esențial. Florile sunt mici, verzui-roșiatice, grupate în ciorchini, și apar în aprilie-mai. Sunt polenizate de albine, iar coacăzul negru are flori melifere.
Fructele sunt bace sferice, negre, cu puncte galbene de glande, de circa 8 mm în diametru. Se coc în lunile iunie și iulie. Au semințe mici, alungite și negre. La kilogram sunt circa 3400 de fructe. Există soiuri cultivate cu fructe de nuanțe și mărimi diferite, dar cel mai cunoscut este tipul negru, aromat.
În cultură începe să fructifice din anul al treilea, dar recolte bogate și regulate dă între 5 și 20 de ani. De pe o tufă se recoltează 3-5 kg de fructe.
Răspândire și habitat
Crește spontan în pădurile umede, pe malurile apelor și în luncile din nordul și centrul Europei și al Asiei. În România este cultivat în grădini și în plantații, mai ales în zonele de deal și de munte, unde clima răcoroasă și umedă îi priește. Se găsește și subspontan în zone umede de pădure.
Cerințe: lumină, sol, climă
Preferă semiumbra luminoasă sau soarele direct, dar în regiunile calde și uscate are nevoie de umbră în orele fierbinți de după-amiază. Este foarte rezistent la ger și suportă aproximativ -30°C. Florile pot fi afectate de înghețurile târzii de primăvară, mai ales în zonele joase.
Solul ideal este fertil, reavăn, bogat în humus, cu reacție ușor acidă spre neutră, bine drenat. Nu tolerează seceta prelungită și nici apa stagnantă. Udarea este moderată dar regulată: menține solul ușor umed mai ales în timpul înfloririi și al maturării fructelor, iar un strat de mulci păstrează umezeala. Primăvara adaugă compost sau gunoi bine descompus.
Plantare
Plantează tufe tinere toamna, în octombrie-noiembrie, sau primăvara devreme. Lasă 1,5-2 m între rânduri și 1-1,5 m între plante. Îngroapă tufa cu 5-8 cm mai adânc decât a crescut în ghiveci, ca să formeze lăstari noi din bază, apoi taie lăstarii la 10-15 cm de la sol.
Tăiere
Tăierea este esențială. Fructele se formează mai ales pe lăstarii de 1-3 ani, deci în fiecare an, la sfârșitul iernii, elimină ramurile mai vechi de 3-4 ani, cele slabe, uscate sau care se îngrămădesc în mijlocul tufei. Păstrează 8-12 lăstari sănătoși, de vârste diferite. Astfel tufa rămâne productivă și bine aerisită.
Înmulțire
Prin butași lignificați
- Toamna târziu, după căderea frunzelor, taie lăstari sănătoși de un an, groși cât un creion, și împarte-i în bucăți de 20-25 cm.
- Fă tăietura de jos imediat sub un mugur și pe cea de sus puțin deasupra altuia.
- Înfige-i în pământ afânat, lăsând deasupra doi muguri.
- Menține solul umed; primăvara apar rădăcini și lăstari, iar tufa tânără se mută în toamna următoare.
Prin marcotaj
Apleacă un lăstar lung la pământ primăvara, acoperă mijlocul cu sol, fixează-l cu o cârlig și lasă vârful liber. Până în toamnă se formează rădăcini, iar noua plantă se separă și se mută.
Prin divizare
Tufele bătrâne se pot scoate toamna și se împart în 2-3 părți, fiecare cu rădăcini și lăstari, care se plantează imediat.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete brune mici pe frunze, cădere timpurie | Antracnoză (Drepanopeziza ribis) | Strânge frunzele căzute, aerisește tufa, tratează cu produse cuprice |
| Pâslă albă pe frunze și lăstari | Făinarea americană a agrișului | Taie lăstarii atacați, tratează cu produse pe bază de sulf |
| Muguri umflați, rotunzi, frunze mici | Acarianul mugurilor (Cecidophyopsis ribis) | Îndepărtează și arde mugurii umflați, taie sever ramurile afectate |
| Frunze roase, uneori complet | Larve de viespe a agrișului | Culege larvele, tratează cu produse biologice |
| Colonii pe lăstari tineri, frunze răsucite | Afide | Spălare cu jet de apă, săpun potasic |
Toxicitate
Pentru oameni, fructele sunt sigure, la fel ca frunzele folosite în ceai. Persoanele cu alergii sau care iau medicamente anticoagulante să discute cu medicul înainte de consum regulat în cantități mari. Pentru pisici și câini, fructele nu sunt considerate toxice, dar în cantitate mare pot provoca tulburări digestive; planta este în general sigură.
Utilizări
Din fructele de coacăz negru se prepară lichioruri (cremă de coacăz negru), jeleuri, dulcețuri, marmelade, siropuri, sucuri și vinuri. Datorită bogăției în vitaminele A, B, P și mai ales C, se folosește în medicina populară sub formă de infuzie, lichior sau sirop, având efecte bune, după tradiție, în bolile de inimă, de ficat, în răceli, în bolile aparatului digestiv și ale aparatului urinar, precum și contra reumatismului. Aceste utilizări sunt tradiționale și nu înlocuiesc tratamentul medical.
Din frunze și lujeri se extrag substanțe colorante și se prepară infuzii calmante. Frunzele se pot adăuga la murături pentru aromă. Florile sunt melifere, deci tufele atrag albinele și bondarii.
Recoltare și păstrare
Culege ciorchinii când boabele sunt complet negre și moi, dar încă ferme, de obicei din iunie până în iulie, în funcție de soi și de zonă. Boabele din vârful ciorchinelui se coc ultimele, deci poți culege în două sau trei etape. Recoltează dimineața, pe timp uscat, și pune fructele în cutii mici, ca să nu se strivească. Se păstrează câteva zile la frigider, iar pentru perioade lungi se congelează întregi, într-un singur strat, apoi se pun în pungi. Pentru dulceață, fierbe boabele cu zahăr câteva zeci de minute, până se îngroașă; au suficientă pectină, deci se leagă ușor.
Îngrijire pe tot parcursul anului
Primăvara, împrăștie compost sub tufă și acoperă solul cu mulci de paie sau frunze uscate, ca să reții umezeala și să ții buruienile departe. Evită săpatul adânc, pentru că rădăcinile sunt superficiale. Vara, udă de două ori pe săptămână în perioadele fierbinți. După recoltă, taie lăstarii slabi dacă nu ai făcut-o iarna. Toamna, strânge frunzele bolnave și arde-le, ca să reduci sursa de infecție pentru anul următor.
Curiozități
Aroma specifică a coacăzului negru vine din glandele de pe frunze și de pe fructe, iar acest parfum este folosit și în industria alimentară și de cosmetice. Boabele sunt printre fructele de pădure cu cea mai mare concentrație de vitamina C din grădinile noastre.
Întrebări frecvente
Când începe coacăzul negru să rodească?
În cultură începe să fructifice din anul al treilea, dar recolte bogate și regulate dă între 5 și 20 de ani. Fructele se coc în iunie-iulie, iar o tufă produce în medie 3-5 kg. Tăierea anuală a ramurilor vechi menține productivitatea.
Cum se taie coacăzul negru?
Taie la sfârșitul iernii ramurile mai vechi de 3-4 ani, pe cele slabe, uscate sau înghesuite, și păstrează 8-12 lăstari sănătoși de vârste diferite. Fructele apar mai ales pe lăstarii de 1-3 ani, deci tufa trebuie reîntinerită constant.
Cum se înmulțește coacăzul negru?
Cel mai simplu prin butași lignificați de 20-25 cm, tăiați toamna și înfipți în sol afânat, lăsând doi muguri la suprafață. Se poate înmulți și prin marcotaj, aplecând un lăstar la pământ, sau prin divizarea tufelor bătrâne toamna.
Are nevoie coacăzul negru de soare sau de umbră?
Merge bine în soare direct și în semiumbră. În regiunile calde și uscate preferă o umbră ușoară după-amiaza, ca să nu se usuce boabele. Solul trebuie să rămână reavăn, deoarece planta suportă greu seceta prelungită.
La ce se folosesc fructele de coacăz negru?
Se folosesc la lichioruri, jeleuri, dulcețuri, marmelade, siropuri, sucuri și vinuri. Sunt bogate în vitamina C și se folosesc în medicina populară sub formă de infuzie, lichior sau sirop, dar nu înlocuiesc tratamentul medical.