Cimbrișorul (Thymus serpyllum) este un cimbru târâtor, de numai 5–15 centimetri înălțime, care formează covoare dese, aromate, acoperite vara de flori roz-violete. Îl găsești pe pajiști însorite și stâncării, iar în grădină îl poți folosi ca plantă acoperitoare între dale, pe rocării sau în borduri joase.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante aromatice
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −25 °C
- Înălțime
- până la 15 cm
- Înflorire
- iunie – septembrie
- Înmulțire
- divizare
- Caracteristici
- parfumată
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa și Asia temperată
Îl alegi pentru parfum, pentru albinele pe care le atrage și pentru că aproape nu cere îngrijire: soare, sol drenat și foarte puțină apă.
Pagina de mai jos cuprinde descrierea, cerințele, înmulțirea prin divizare, tăierea, bolile posibile și utilizările în bucătărie și în ceaiuri.
Descriere
Este un semiarbust perenă, cu tulpini subțiri, lemnoase la bază, care se târăsc și înrădăcinează la noduri. În timp, o singură plantă acoperă o suprafață de zeci de centimetri pătrați, formând un covor dens. Spre deosebire de cimbrul de grădină, cimbrișorul rămâne mult mai jos și se extinde în lățime.
Frunzele sunt mici, ovale, de 5–10 milimetri, ușor păroase pe margini, verzi, intens aromate la frecare. Florile apar din iunie până în septembrie, în capitule mici, roz-violete, vizitate des de albine și fluturi, de aceea planta este considerată o sursă bună de nectar.
Rezistă la ger puternic, până la aproximativ -25 de grade, și își păstrează frunzele în iernile blânde. Nu are pretenții față de climă și se simte bine din zona de câmpie până în cea de deal și de munte.
Cerințe: lumină, sol și udare
Cimbrișorul are nevoie de soare direct, cel puțin șase ore pe zi; la umbră se rărește și înflorește slab. Solul trebuie să fie sărac, nisipos sau pietros, foarte bine drenat, neutru spre alcalin. Nu are nevoie de îngrășământ, iar un sol prea bogat dă plante moi, cu aroma mai slabă.
Udarea este rară. După înrădăcinare se descurcă cu ploile, iar excesul de apă duce la putrezire, mai ales în soluri grele, argiloase. Pe soluri grele, amestecă pietriș sau nisip grosier în stratul de plantare, sau formează un mic ridicat.
Iarna nu cere protecție în România. În ghiveci, ferește substratul de băltire și așază vasul în loc luminos și răcoros; în ghivece mici, rădăcinile pot îngheța în gerurile mari, deci îngroapă ghiveciul sau protejează-l.
Înmulțire
Metoda cea mai simplă, folosită în grădină, este divizarea tufelor.
Divizarea tufelor
- Primăvara sau toamna, scoate o porțiune din covor cu o lopățică.
- Desparte tulpinile care au rădăcini proprii, formate la noduri.
- Replantează porțiunile la 20–30 de centimetri una de alta, într-un sol drenat.
- Udă ușor până se prind, apoi lasă planta să se descurce singură.
Tulpinile târâtoare care au înrădăcinat singure pot fi tăiate și mutate în alt loc, fără alte pregătiri.
Tăiere
După înflorire, scurtează ușor tulpinile pentru a menține covorul des și pentru a stimula noi lăstari. Nu tăia în lemnul vechi, golaș, deoarece cimbrișorul nu regenerează bine din el. Îndepărtează tulpinile uscate la începutul primăverii.
Folosirea cimbrișorului în grădină
Ca plantă acoperitoare, cimbrișorul se pretează la câteva situații în care alte plante cedează: între dale, unde solul este sărac și uscat, pe taluzuri însorite, pe margini de alei, în rocării sau la baza arbuștilor cu frunze rare. Rezistă la călcat ocazional, iar la fiecare pas eliberează parfumul uleiurilor esențiale. Plantat în ghivece mari împreună cu alte suculente și aromate care iubesc soarele, formează un aranjament ușor de întreținut.
Pentru un covor rapid, plantează 6–8 porțiuni pe metru pătrat. Pe parcursul primului sezon, plivește buruienile dintre plante, deoarece tulpinile tinere nu fac față concurenței. După ce covorul s-a închis, buruienile apar rar. Mulcirea cu pietriș mărunt păstrează baza tufei uscată și reduce riscul de putrezire.
Cimbrișorul poate fi combinat cu alte plante de rocărie, precum sedum, garofițe de stâncă sau levănțică pitică. Evită să-l plantezi lângă plante care cer multă apă, pentru că ritmurile de udare diferă.
Curiozități
Numele latin al genului, Thymus, vine din greaca veche și se leagă de parfum și de ofrandele aduse zeilor. În tradiția populară românească, cimbrișorul se aduna în perioada înfloririi, se lega în buchete și se atârna prin casă. Se spune că ceaiul este bun pentru tuse și respirație, iar în unele zone se folosește și la băi aromate. Pentru apicultori, cimbrișorul este o plantă meliferă apreciată, care dă un miere aromată, cu gust distinct. Planta mai este numită și „iarba cimbrului”, „cimbru sălbatic” sau „sânziene mici”.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Zone brune, uscate, în mijlocul covorului | Putrezirea rădăcinilor din cauza apei stagnante | Îmbunătățește drenajul, redu udarea, înlocuiește plantele afectate |
| Pulbere albă pe frunze | Făinare, în zone umbrite și umede | Asigură soare și aerisire, taie părțile afectate |
| Tulpini rărite, alungite | Lipsă de lumină sau sol prea bogat | Mută în soare, nu fertiliza, scurtează după înflorire |
| Pete maronii și frunze răsucite | Afide sau păianjen roșu, în veri secetoase | Spală cu jet de apă, folosește săpun insecticid |
Cimbrișorul se poate cultiva și în ghiveci lat și puțin adânc, pe un balcon însorit. Folosește un substrat nisipos, cu multe pietricele, un ghiveci cu orificii mari și udă doar când pământul este uscat pe câțiva centimetri. Vara, în ghiveci, planta poate suferi de secetă, deci verifică-o în perioadele foarte călduroase, dar evită excesul. Iarna, ghiveciul se poate muta lângă un perete protejat.
Greșeli frecvente
Cimbrișorul se pierde de obicei din cauza excesului de apă și de îngrășământ, nu din lipsa îngrijirii. Un sol bogat, udat des, produce tulpini moi, cu aromă slabă, care putrezesc la primele ploi prelungite. Mai poate fi sufocat de buruieni în primul an sau acoperit de frunze căzute toamna; îndepărtează-le ca să nu rămână umezeală sub covor. Evită și tăierea în lemnul gol, din care planta nu mai înlăstărește.
Toxicitate
Cimbrișorul este sigur pentru oameni în uz obișnuit, ca plantă condimentară. Uleiul esențial concentrat nu se ingeră în cantități mari. Pentru pisici și câini planta nu este toxică în cantități obișnuite, dar uleiurile esențiale concentrate pot irita.
Utilizări
Poate fi folosit în bucătărie ca cimbrul, deși aroma este mai delicată, la carne, supe, sosuri, cartofi la cuptor și brânzeturi. Se recoltează în perioada de înflorire, se leagă în buchete mici și se usucă la umbră, într-un loc aerisit. Ceaiul din cimbrișor este folosit tradițional în răceli și tuse, ca expectorant ușor și antiseptic, dar nu înlocuiește tratamentul medical.
În grădină este o acoperitoare excelentă între dale, pe margini de alei, pe rocării și pe pante însorite, iar florile fac din el o plantă meliferă apreciată.
Întrebări frecvente
Cum se deosebește cimbrișorul de cimbrul de grădină?
Thymus serpyllum este târâtor, de 5–15 cm, cu frunze mici și flori roz-violete în capitule, în timp ce cimbrul de grădină (Thymus vulgaris) formează tufe mai înalte, mai lemnoase. Cimbrișorul acoperă solul ca un covor și are aroma mai delicată. Ambele se folosesc în bucătărie.
Cât soare are nevoie cimbrișorul?
Cel puțin șase ore pe zi de soare direct. La umbră tulpinile se rărește, planta înflorește slab și devine mai sensibilă la boli fungice. Pentru covorul des și aromat, alege un loc deschis, cu sol sărac și drenat.
Poate fi folosit cimbrișorul între dale?
Da, este una dintre cele mai bune plante acoperitoare pentru alei și dale, pentru că tulpinile târâtoare înrădăcinează la noduri și rezistă la călcat ușor. Plantează porțiuni la 20–30 cm distanță, într-un sol drenat, și așteaptă-te la un covor complet în una–două sezoane.
Cum divid și replantez cimbrișorul?
Primăvara sau toamna, scoate o porțiune din covor, separă tulpinile care au rădăcini proprii și replantează-le la 20–30 de centimetri una de alta. Udă ușor până se prind. Nu e nevoie de îngrășământ, iar solul trebuie să fie bine drenat.
Rezistă cimbrișorul la iarna din România?
Da, rezistă până la aproximativ -25 °C și nu cere protecție în grădină. Frunzele pot rămâne verzi în iernile blânde. În ghiveci, rădăcinile sunt mai expuse, așa că ferește substratul de băltire și protejează vasul în gerurile mari.