Buretele dulce (Lactarius volemus) este o ciupercă din genul Lactarius, ușor de recunoscut după pălăria galben-brună, după latexul alb și abundent care curge din lamele și după mirosul plăcut, de pere. Este o specie comestibilă, căutată în pădurile de foioase și de rășinoase, vara și toamna.
Fișa plantei
- Categorie
- Ciuperci
- Tip
- ciupercă
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră
- Dificultate
- pretențioasă
- Temp. minimă
- −15 °C
- Înălțime
- până la 12 cm
- Înmulțire
- spori
- Comestibilitate
- comestibilă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- spontană în România
Nu consuma nicio ciupercă sălbatică fără identificarea ei de către un specialist. Mai jos găsești descrierea, locurile unde crește și speciile cu care o poți confunda.
Identificare
Pălăria este plan-convexă la început, apoi ușor adâncită la mijloc, cu diametrul de 8–12 cm. Marginile sunt răsucite spre interior, iar la exemplarele bătrâne se crapă. Cuticula este galben-roșiatică până la galben-brună, cu nuanțe mai închise spre centru.
Lamele sunt decurente (coboară pe picior) și fragile, de culoare galben-aurie. Prin strivire se pătează în brun.
Piciorul are 5–9 cm înălțime și 1,5–2,5 cm grosime, este puțin mai deschis la culoare decât pălăria, cilindric, plin și neted.
Carnea este alb-gălbuie, bogată în latex, și se colorează în brun la rupere. Mirosul este plăcut, de pere, iar gustul dulce. Latexul este alb, abundent și dulce, iar prin rupere sau expunere la aer devine brun. Acesta este cel mai bun caracter de recunoaștere: la rănire, ciuperca „plânge” lapte alb din belșug.
Habitat și sezon
Crește izolat sau în grupuri, în păduri de rășinoase și de foioase, în special pe sol acid până neutru, cu frunzar sau mușchi. Apare vara și toamna, de la iulie până în octombrie, mai ales după ploi călduroase. Este o ciupercă micorizantă: trăiește în simbioză cu rădăcinile arborilor.
Comestibilitate
Buretele dulce este comestibilă și apreciată în multe regiuni, pentru carnea compactă și gustul plăcut. Se consumă doar după tratament termic.
- Curăță ciuperca de frunze și de pământ, fără să o spali mult.
- Fierbe sau fierbe-o rapid în apă cu sare, apoi scurge apa.
- Prepară-o la tigaie, la cuptor sau în tocănițe.
- Consumă numai exemplare tinere, proaspete și sănătoase; cele bătrâne sunt de multe ori viermănoase.
Latexul care se oxidează în brun și carnea care se închide la culoare nu înseamnă că ciuperca s-a stricat: este caracteristic speciei. Încearcă o cantitate mică prima dată, pentru că o persoană poate reacționa individual la orice ciupercă.
Confuzii posibile
| Specie | Cum o deosebești | Risc |
|---|---|---|
| Lactarius rufus (burete iute roșcat) | Latexul alb este iute, picant; pălăria mai roșcată; fără miros de pere | Iritant digestiv, necomestibil crud |
| Lactarius torminosus (burete sângeriu, ațos) | Pălăria cu marginea păroasă, zonată rozalie; latex iute | Toxică, tulburări digestive |
| Lactarius quietus (burete de stejar) | Latex mai puțin abundent, nu foarte dulce; mirosul de pere lipsește; sub stejari | Redus; comestibilă mediocră |
Regula practică: la Lactarius, gustă cu vârful limbii un strop de latex doar dacă ești sigur că genul este corect, apoi scuipă. La buretele dulce, gustul este dulce, nu iute. Totuși, nu te baza pe gust pentru identificare: apelează la un micolog sau la o comisie autorizată.
Recoltare și păstrare
Culege ciuperca tăind piciorul la bază cu un cuțit curat, ca să nu strici miceliul. Pune exemplarele într-un coș, nu într-o pungă de plastic, ca să se aerisească. Lasă acasă exemplarele foarte vechi, cu pălăria crăpată, rupte de melci sau cu carnea înmuiată, pentru că nu mai sunt bune de mâncat. Curăță-le la scurt timp după recoltare, deoarece carnea bogată în latex se alterează relativ repede.
Pentru păstrare, fierbe ciupercile și congelează-le, sau pune-le în borcane cu oțet și condimente. Dacă le gătești proaspete, taie-le în felii groase, pentru că le place să se rumenească.
Cum o deosebești pe teren
Trei lucruri te ajută: culoarea galben-brună a pălăriei, latexul alb și abundent care curge la rupere și mirosul de pere, care la exemplarele foarte vechi poate deveni neplăcut, de pește. Nu te baza însă pe un singur semn.
Observă și locul: ciuperca nu crește pe lemn, ci pe sol, în apropierea arborilor cu care trăiește în simbioză. Piciorul este plin, nu fistulos (gol), iar lamele sunt dese și ușor decurente. Un exemplar proaspăt are carnea fermă și crocantă, ca un burete bun de pădure.
Rețete simple
Buretele dulce se pretează la mai multe preparate. După o fierbere scurtă, îl poți rumeni cu ceapă și usturoi, îl poți adăuga într-o tocană cu smântână sau îl poți pune pe pizza. Dă un gust ușor dulceag, deci se potrivește cu sosuri acrișoare. Mănâncă porții moderate, mai ales prima dată, și păstrează un exemplar cu care să te poți adresa unui specialist dacă apar probleme.
Dacă apar vărsături, dureri abdominale sau amețeli după consum, mergi la medic și arată resturile de ciupercă.
Valoare nutritivă și gust
Carnea buretelui dulce este fermă și are un gust plăcut, ușor dulceag, deosebit de al altor lăptuci, care sunt iuți sau amare. Din cauza consistenței compacte, ciuperca se rumenește bine și rezistă la gătire îndelungată. Ca la majoritatea ciupercilor, conține multă apă, puține calorii, proteine și fibre, dar nu înlocuiește o masă completă. Persoanele cu stomac sensibil trebuie să mănânce porții mici.
Distribuție în Europa
Specia este răspândită în emisfera nordică, în pădurile temperate din Europa și America de Nord. În România o găsești în pădurile de deal și de munte, sub fag, stejar, carpen și molid, mai rar în zone de câmpie. În anii cu veri ploioase apare în număr mare, iar în anii secetoși poate lipsi complet.
Sfaturi pentru culegători
Mergi la cules după zile cu ploaie și temperaturi blânde, dimineața, când ciupercile sunt proaspete. Poartă încălțăminte potrivită și ia cu tine un cuțit și un coș. Fotografiază exemplarele în locul unde cresc, din mai multe unghiuri, inclusiv baza piciorului. Respectă pădurea: nu strica miceliul și nu călca în jur. În arii protejate, culesul poate fi interzis sau limitat, deci informează-te din timp.
Cum nu o confunzi cu speciile iuți
Un test simplu, folosit de micologi, este mirosul: buretele dulce miroase a pere sau a fructe coapte, în timp ce multe specii iuți nu au un miros plăcut. De asemenea, la buretele dulce latexul este atât de abundent încât, rănind lamela, apar picături vizibile pe loc, iar piciorul plin nu se golește. Chiar dacă aceste semne sunt clare, confirmarea unui specialist rămâne obligatorie, mai ales pentru culegătorii începători.
Ecologie
Lactarius volemus este o ciupercă micorizantă, care formează simbioză cu foioase și rășinoase, ajutând arborii să absoarbă apă și minerale. Corpurile fructifere sunt hrană pentru melci, larve de insecte și mamifere mici. Temperatura minimă la care apare nu este precis stabilită; ciuperca fructifică în perioada caldă și umedă a anului.
Întrebări frecvente
Cum recunosc buretele dulce?
Are pălăria galben-roșiatică până la galben-brună, de 8–12 cm, cu marginea răsucită, lamele decurente galben-aurii și picior plin, neted. Rupt, lasă un latex alb abundent, dulce, care devine brun. Mirosul este plăcut, de pere. Confirmă oricum cu un specialist înainte de consum.
Este buretele dulce comestibil?
Da, Lactarius volemus este comestibil și apreciat. Se consumă numai după fierbere sau prelucrare termică, preferabil exemplare tinere, proaspete. Totuși, nu mânca nicio ciupercă sălbatică fără identificarea de către un specialist, pentru că unele specii asemănătoare irită tubul digestiv. Respectă regula prudenței.
Când apare buretele dulce?
Apare vara și toamna, de obicei din iulie până în octombrie, mai ales după ploi calde. Crește izolat sau în grupuri în păduri de foioase și de rășinoase, pe sol cu frunzar sau mușchi. Fiind micorizantă, depinde de prezența arborilor.
De ce curge lapte din buretele dulce?
Latexul alb face parte din structura genului Lactarius, iar la buretele dulce curge abundent din lame și din carne atunci când ciuperca este rănită. Este dulce, iar prin rupere sau în contact cu aerul devine brun. Abundența laptelui este un caracter important de recunoaștere.
Cu ce se confundă buretele dulce?
Se poate confunda cu alți bureți din genul Lactarius, de exemplu cei cu latex iute, precum Lactarius rufus sau Lactarius torminosus. Diferența principală este latexul dulce și mirosul de pere al buretelui dulce, absente la speciile iuți. Verifică întotdeauna cu un specialist.