Bradul alb (Abies Alba) - Lumea plantelor

Bradul alb (Abies alba) este un conifer de talie mare, spontan în pădurile de munte ale României, unde crește singur sau în amestec cu fagul și cu molidul. Poate ajunge la 50 m înălțime și la peste 1 m în diametru, iar coroana lui cilindric-piramidală și trunchiul drept îl fac inconfundabil în pădurile de deal și de munte.

Fișa plantei

Categorie: Arbori și arbuști
Tip: arbore
Amplasare: exterior
Lumină: semiumbră, soare direct
Udare: moderat
Dificultate: medie
Temp. minimă: −30 °C
Înălțime: până la 50 m
Înmulțire: semințe
Toxicitate: sigură
Origine: spontană în România

Îl cauți probabil pentru că vrei să-l recunoști în natură, să înțelegi ce condiții îi trebuie sau să afli ce lemn oferă. Este un arbore cu pretenții destul de mari față de umiditate, deci nu orice grădină i se potrivește.

Mai jos găsești descrierea completă, răspândirea, cerințele lui ecologice, felul în care se înmulțește, bolile frecvente și utilizările lemnului.

Descriere

Bradul alb este un arbore înalt, cu trunchi drept și cilindric și cu ramuri regulat verticilate, dispuse orizontal. În arboretele dese se elaghează (își pierde ramurile de jos) mai bine decât molidul.

Rădăcini

Înrădăcinarea este tipic pivotantă, dar în timp bradul pierde pivotul, iar rădăcinile laterale pătrund adânc în sol, ceea ce îi dă rezistență mare la vânt. Pe soluri superficiale pivotul se dezvoltă greu, iar sistemul radicular rămâne superficial. În primii ani rădăcina crește lent în adâncime, motiv pentru care puieții suferă de secetă.

Scoarță și lemn

Scoarța este cenușiu-verzuie și mult timp netedă, cu pungi de rășină la tinerețe. La vârste înaintate ritidomul nu este prea gros și se desface în solzi poligonali. Lemnul este moale, se așchiază la debitare și are duramen neevident, albicios.

Coroană, lujeri și muguri

Coroana este cilindric-piramidală și compactă. La vârste mari apare așa-numitul „cuib de barză”, o coroană turtită la vârf, generată de încetinirea activității mugurelui terminal și de micșorarea distanței dintre verticile. Lujerii sunt cenușii, netezi, scurt păroși, cu cicatrici circulare netede. Mugurii sunt mici, ovoizi, fără rășină (cu excepția celor terminali) și sunt dispuși pe ramurile laterale câte trei.

Frunze

Acele au 2–3 cm, sunt liniar-lățite, cu vârful obtuz sau emarginat, verde închis lucitoare pe față și cu două dungi albicioase de stomate pe dos. Sunt dispuse pectinat, iar pe lujerii fertili din partea superioară a coroanei sunt îndreptate în sus, ca o perie. Sunt persistente, durează 6–15 ani, iar după uscare se mențin mult timp pe lujeri, motiv pentru care bradul este recomandat ca pom de iarnă.

Flori și conuri

Florile sunt unisexuat monoice. Cele mascule sunt grupate în amenți groși și alungiți, gălbui, iar cele femele sunt cilindrice, verzui, așezate spre vârful coroanei. Apar în aprilie–iunie, în funcție de altitudine și expoziție.

Conurile sunt erecte, cilindrice, de 10–20 cm, brune, cu solzi lățiți-rotunjiți, în formă de sapă, cu pete de rășină. Bracteile sunt vizibile și răsfrânte peste solzii inferiori. Maturația are loc în toamna primului an, în septembrie–octombrie. După coacere semințele se împrăștie, solzii cad și rămâne doar axul conului. De aceea conurile se recoltează puțin înainte de coacere.

Răspândire și habitat

În România bradul este al doilea conifer ca pondere după molid și ocupă în jur de 5% din suprafața păduroasă a țării. Este bine reprezentat în Carpații Orientali (clina estică), în intervalul altitudinal de aproximativ 400–1200 m, în amestec cu fagul și cu molidul sau în arborete pure.

Cerințe de climă și sol

Bradul este o specie cu mari pretenții față de condițiile de stațiune. Limitele arealului european sunt impuse de exigențele ridicate față de umiditate și de sensibilitatea la înghețurile târzii.

Climat: optimul ecologic este într-un climat moderat, cu umiditate atmosferică de 70–75%, suficient de cald (în jur de 5–6°C temperatura medie anuală), fără variații mari de temperatură (aproximativ de la -27°C la +39°C) și cu precipitații bogate.
Amplitudine: amplitudinea climatică a bradului este mai redusă decât cea a molidului și a fagului.
Lumină: tolerează semiumbra, mai ales în tinerețe, dar crește bine și la soare direct dacă are umiditate. Poate rezista iernilor de până la aproximativ -30°C.
Sol: preferă soluri reavene, profunde și bine drenate; suferă pe cele uscate, compacte sau superficiale. Udarea este moderată, dar constantă.

Înmulțire

Bradul alb se înmulțește în mod natural și în pepiniere din semințe. Butașii nu se folosesc pentru această specie.

Recoltează conurile puțin înainte de coacere, în septembrie–octombrie, înainte ca solzii să cadă și semințele să se împrăștie.
Lasă conurile să se usuce într-un loc aerisit, apoi extrage semințele aripate.
Seamănă semințele toamna sau primăvara, după stratificare la rece, într-un sol afânat și reavăn, pe un loc umbrit.
Ferește răsadurile de secetă și de arșiță: în primii ani rădăcina se dezvoltă greu în adâncime și puieții se usucă ușor.
Plantează puieții în locul definitiv când sunt bine înrădăcinați, de preferință în zone cu aer umed și răcoros.

Cultivare în grădină

Bradul alb este potrivit doar pentru grădini mari, în zone de deal sau de munte, cu veri răcoroase, aer umed și sol profund. În zonele de câmpie, secetoase, suferă și se dezvoltă prost. Plantează-l la distanță de clădiri și de drumuri, pentru că devine foarte înalt.

Mulcește solul pentru a păstra umiditatea și evită tăierea lujerului terminal. Nu necesită tăiere de formare. Fertilizează rar, doar dacă solul este sărac.

Boli și dăunători

Simptom	Cauză	Soluție
Lujeri tineri înnegriți primăvara	Îngheț târziu	Plantează în locuri ferite de înghețuri și acoperă puieții în primele ierni
Ace îngălbenite și coroană rărită	Secetă sau poluarea aerului	Udă adânc în perioadele uscate și mulcește; evită plantarea în zone poluate
Pâslă albă pe scoarță și pe lujeri	Păduchi lânoși (adelgide)	Tratament cu ulei horticol sau cu insecticid omologat; îndepărtează ramurile afectate
Putregai la baza trunchiului și rădăcini moi	Ciuperci de rădăcină, favorizate de exces de apă	Asigură drenaj bun; pentru exemplare grav afectate, consultă un specialist

Toxicitate

Bradul alb este o specie sigură: nu este considerat toxic pentru oameni, pisici sau câini. Acele ascuțite pot totuși irita gura sau stomacul dacă sunt ingerate în cantitate mare de un animal, iar rășina se prinde în blană.

Utilizări

Lemn: are multiple întrebuințări: lemn de construcție, mobilă, celuloză, chibrituri și lemn de rezonanță, folosit în lutierie.
Pom de iarnă: acele se mențin mult timp pe lujeri după uscare, de aceea bradul este recomandat ca pom de Crăciun.
Ecologic: contribuie la stabilitatea pădurilor de munte, datorită sistemului radicular profund, și oferă adăpost faunei.
Ornamental: în parcuri mari, ca arbore solitar, în zone potrivite climatic.

Bradul în pădure și în peisaj

În arboretele naturale bradul alb ajunge la maturitate târziu și trăiește sute de ani. Crește bine la umbră în primii ani și își dezvoltă coroana abia când primește mai multă lumină, de aceea formează adesea păduri pluriene, cu arbori de vârste diferite. Este o specie valoroasă pentru stabilitatea versanților, pentru reținerea apei și pentru ecosistemele de munte.

Pe vreme secetoasă și în aer poluat suferă mai mult decât molidul sau fagul, motiv pentru care a regresat în unele zone. Dacă vrei să plantezi brad, alege puieți proveniți din surse locale, adaptați la clima zonei, și protejează-i de rumegătoare, care îi pasc cu plăcere în primii ani.

Curiozități

„Cuibul de barză” de la vârful bătrânilor brazi apare pentru că mugurele terminal încetinește creșterea, iar ramurile laterale ajung din urmă vârful, formând o coroană aplatizată. Este un semn de maturitate, nu de boală.

Întrebări frecvente

Unde crește bradul alb în România?

Bradul alb crește spontan în pădurile de munte, mai ales în Carpații Orientali, pe clina estică, între aproximativ 400 și 1200 m altitudine. Apare în amestec cu fagul și cu molidul sau în arborete pure. Este al doilea conifer ca pondere după molid, cu circa 5% din suprafața păduroasă.

Cum deosebesc bradul alb de molid?

Bradul are acele plate, cu două dungi albicioase pe dos, dispuse pectinat, și conuri erecte, care nu cad întregi. Molidul are acele în patru muchii și conuri atârnate, care cad întregi. Scoarța bradului este netedă și cenușiu-verzuie mult timp, iar a molidului este mai solzoasă.

De ce se usucă puieții de brad alb?

Cel mai adesea din cauza secetei: în primii ani rădăcina se dezvoltă greu în adâncime, iar puieții au nevoie de sol reavăn și umbră ușoară. Mai pot fi afectați de înghețurile târzii de primăvară. Udă regulat în perioadele uscate și mulcește solul în jurul lor.

Se poate cultiva bradul alb în grădină?

Da, dar numai în grădini mari, în zone de deal sau de munte, cu aer umed și sol profund. În câmpie, cu veri secetoase și poluare, bradul suferă. Alege un loc definitiv, pentru că arborele devine foarte înalt și nu suportă bine mutarea.

Pentru ce se folosește lemnul de brad?

Lemnul este moale și se prelucrează ușor. Se folosește la construcții, mobilă, celuloză, chibrituri și, datorită calității sale acustice, ca lemn de rezonanță pentru instrumente muzicale. Nu este însă la fel de durabil ca lemnul unor foioase, în special în contact cu umezeala.