Biota (Platycladus orientalis, numită înainte Thuja orientalis) este un arbust sau un arbore mic, originar din Extremul Orient, des plantat la noi în parcuri, cimitire și curți. O recunoști după ramurile dispuse vertical, ca niște evantaie, și după frunzișul solzos, verde-închis vara, care iarna capătă o culoare ruginie.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante exotice
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −23 °C
- Înălțime
- până la 15 m
- Înmulțire
- butași, semințe
- Caracteristici
- gard viu
- Toxicitate
- toxică la ingerare, toxică pentru câini, toxică pentru pisici
- Origine
- Asia de Est (Extremul Orient)
O cauți probabil pentru că arată asemănător cu tuia, dar rezistă mai bine la secetă și la fum, deci se descurcă în orașe și pe soluri uscate. Este totuși mai sensibilă la ger decât tuia obișnuită, așa că în zonele reci are nevoie de un loc adăpostit.
Ideea principală: o plantă pentru soare, pentru sol permeabil și pentru udare rară. Nu o uda excesiv și nu o planta într-un loc expus vânturilor înghețate.
Descriere
Tulpina se ramifică neregulat de la bază, iar ramurile sunt ascendente, ceea ce îi dă aspectul de arbust compact sau de arbore mic, cu coroană ovoidă. În condiții bune poate ajunge la 10-15 m, dar în grădinile din România rămâne mai scundă, mai ales soiurile ornamentale, care pot fi sferice sau pitice.
Lujerii sunt mai subțiri și mai puțin turtiți decât la tuia și sunt dispuși în planuri verticale. Frunzele sunt tot solziforme, dar cele de pe fețe nu au glanda reziniferă convexă a tuiei, ci câte o gropiță ca o zgârietură. Iarna, frunzișul capătă o culoare ruginie, ca și cum arbustul ar fi început să se usuce, însă primăvara redevine verde.
Conurile sunt mai mari decât la tuia, de 10-25 mm, cărnoase, verzi la început, apoi brune și brumate. Au șase solzi cu vârful răsfrânt ca un corn, care la maturație se desfac mult în lateral. Semințele sunt brune și nearipate.
Cum o deosebești de Thuja occidentalis
| Caracter | Biota | Tuia obișnuită |
|---|---|---|
| Lujeri | Mai subțiri, în plan vertical | Turtiți, în plan orizontal |
| Frunze | Gropiță, fără glandă convexă | Glandă reziniferă convexă |
| Conuri | 10-25 mm, cărnoase, cu solzi cornuți | Mici, uscate, ovoide |
| Semințe | Nearipate | Cu două aripioare |
| Iarna | Frunziș ruginiu | Mai ales verde sau bronzat |
Soiuri ornamentale
Din biota s-au selectat numeroase soiuri. Unele au formă columnară, îngustă, potrivită pentru garduri sau pentru accente verticale. Altele sunt globuloase sau pitice și rămân sub un metru, deci se pretează la ghivece, la terase și la grădini de stâncărie. Există și soiuri cu frunziș auriu sau verde-gălbui, care au nevoie de multă lumină ca să-și păstreze culoarea. Alege soiul după dimensiunea finală, nu după mărimea puietului din ghiveci, pentru că o plantă mică poate deveni un arbust de câțiva metri.
Folosirea în peisaj
Biota se potrivește în grădinile uscate și însorite, alături de ienuperi, lavandă, șalvie și ierburi ornamentale. Ca gard viu formează o perdea densă și rezistă la praful și fumul din apropierea străzilor. Din cauza rădăcinii pivotante, sunt de preferat exemplarele plantate de mici, care se prind mai ușor decât cele mari, transplantate. În cimitire și în parcuri vechi vezi exemplare bătrâne, care dovedesc longevitatea și rezistența plantei în condiții urbane.
Răspândire și habitat
Specia este originară din Extremul Orient, mai precis din China și din regiunile învecinate. La noi s-a introdus în scop ornamental. Are o amplitudine ecologică largă: este rezistentă la secetă și la fum, dar nu este foarte rezistentă la ger. În Europa este plantată frecvent în grădini și în zone mediteraneene, iar în România se simte cel mai bine în sud și în vest, unde iernile sunt mai blânde.
Cerințe: lumină, sol și climă
- Lumină: soare direct. În semiumbră crește mai rar, iar forma se desfigurează.
- Temperatură: rezistă până la circa -23 °C. În nordul și în estul țării, la peste -25 °C, lăstarii pot îngheța, așa că plantează-o la adăpost de vânt.
- Sol: bine drenat, mediu, neutru până la ușor alcalin. Tolerează soluri sărace, pietroase și calcaroase. Nu îi priește solul greu, umed.
- Udare: rară. După instalare, rezistă bine la secetă; în vara foarte uscată udă adânc o dată la două sau trei săptămâni.
Înmulțire
Din semințe
Este metoda cea mai simplă pentru specia pură, dar soiurile nu se păstrează prin semințe.
- Culege conurile toamna, când sunt brune, și lasă-le să se deschidă în casă.
- Scutură semințele și păstrează-le uscate peste iarnă sau stratifică-le două luni în nisip umed, la rece.
- Seamănă primăvara în ghivece sau în răsadniță, acoperind cu 1 cm de substrat.
- Păstrează solul ușor umed; răsărirea durează câteva săptămâni.
Din butași
Soiurile ornamentale se înmulțesc prin butași, ca să-și păstreze forma și culoarea.
- Toamna, taie butași de 10-15 cm din creșterea semilemnificată, cu un fragment de lemn vechi la bază.
- Curăță frunzișul de pe baza butașului și aplică hormon de înrădăcinare.
- Înfige-i într-un amestec de turbă și nisip, în seră rece sau în ghiveci acoperit.
- Ține substratul umed; înrădăcinarea durează câteva luni.
Cultivare în grădină
Plantează primăvara, într-un loc însorit și drenat. Dacă pământul este greu, adaugă nisip și pietriș în groapă. Udă bine în primul an, apoi ocazional. Mulcește cu pietriș sau cu coajă de pin. Fertilizarea nu este necesară; un îngrășământ pentru conifere primăvara ajută doar pe solurile foarte sărace.
Tolerează tunderea ușoară, făcută primăvara. Nu tăia în lemnul gol, fără frunziș, pentru că nu mai lăstărește. Ca gard viu, plantează exemplarele la 60-80 cm și tunde formând o linie ușor mai îngustă sus. Iarna, scutură zăpada grea de pe ramuri, pentru că ramurile verticale se pot desface sub greutate.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Rădăcini putrezite, ofilire | Sol greu și umed, ciuperci din sol | Plantează pe sol drenat; redu udarea. |
| Vârfuri brune și uscate | Ciuperci ale lăstarilor sau ger | Taie lăstarii afectați; protejează la adăpost în iernile aspre. |
| Frunziș ruginiu iarna | Schimbare naturală de culoare | Nu necesită tratament; revine verde primăvara. |
| Plăci mici, albicioase, pe lăstari | Cochenile | Tratează cu ulei horticol la începutul verii. |
Toxicitate
Biota este toxică la ingerare, ca multe alte cupresacee.
- Oameni: nu consuma frunziș, conuri sau semințe. Poate cauza greață, vărsături și iritarea stomacului. Rășina poate irita pielea.
- Câini: toxică, cu vărsături, diaree și letargie.
- Pisici: toxică, cu simptome digestive similare.
Utilizări
Se folosește ornamental, pentru garduri, pentru plantații de parc, pentru ghivece și pentru grădini de stâncărie, în funcție de soi. În medicina tradițională chineză sunt utilizate semințele și frunzele, dar numai sub îndrumarea specialiștilor, iar în grădină planta rămâne în principal decorativă. Lemnul este parfumat și durabil și se folosește local pentru mobilier și obiecte mici.
Întrebări frecvente
De ce capătă biota o culoare ruginie iarna?
Schimbarea de culoare a frunzișului este normală: iarna, biota capătă o nuanță ruginie sau bronzată, ca și cum ar fi uscată. Primăvara frunzișul revine verde. Dacă ramurile sunt cu adevărat uscate, cauza este seceta, apa stagnantă sau gerul, nu schimbarea sezonieră de culoare.
Rezistă biota la ger în România?
Rezistă până la aproximativ -23 °C, deci este potrivită pentru sud, vest și zonele de deal cu ierni moderate. În nordul și estul țării, la geruri mai mari, lăstarii pot îngheța. Plantează biota la adăpost de vânt și protejează exemplarele tinere în primele ierni.
Ce diferență este între biotă și tuia?
Biota are lăstari mai subțiri, dispuși în plan vertical, frunze cu gropiță în loc de glandă convexă și conuri mari, cărnoase, cu solzi cornuți. Tuia are lăstari turtiți și conuri mici, uscate. Biota rezistă mai bine la secetă și poluare, dar este mai sensibilă la ger.
Cât de des trebuie udată biota?
Foarte rar. În primul an udă regulat, ca planta să prindă rădăcini; după aceea ajunge o udare abundentă la două sau trei săptămâni în secetă îndelungată. Excesul de apă și solul greu îi fac mai mult rău decât seceta, pentru că duc la putrezirea rădăcinilor.
Este biota otrăvitoare pentru câini?
Da, este toxică la ingerare pentru câini, pisici și oameni. Ingerarea frunzișului sau a conurilor poate provoca vărsături, diaree și lipsă de energie. Dacă animalul tău a mâncat din plantă, contactează medicul veterinar, mai ales dacă a mâncat o cantitate mai mare.