Begonia de balcon (Begonia × tuberhybrida) este un grup de hibrizi cu tuberculi, cultivați pentru florile mari, de multe culori: roșu, galben, portocaliu, roz, alb sau bicolor. Unele au flori simple, altele duble, ca niște trandafiri mici sau camelii. Înflorește din iunie până la primele înghețuri și este una dintre cele mai bune plante pentru balcoane și terase semiumbrite.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de grădină
- Tip
- bulboasă
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- 5 °C
- Înălțime
- până la 40 cm
- Înflorire
- iunie – octombrie
- Înmulțire
- butași, divizare, semințe
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Hibrid de origine andină (America de Sud)
O cauți probabil pentru că vrei flori abundente într-un loc fără soare direct, unde mușcatele nu înfloresc, sau pentru că ai primit tuberculi și nu știi când să-i plantezi sau cum să-i păstrezi iarna. Planta este sensibilă la ger și nu supraviețuiește în aer liber în România, dar tuberculii se păstrează în casă și se replantează în fiecare primăvară.
Mai jos găsești tot ce ai nevoie: plantare, lumină, udare, înmulțire, iernare, boli și informații despre toxicitate.
Descriere
Begonia tuberoasă crește dintr-un tubercul turtit, de 3–8 cm, de care se prind rădăcinile subțiri. Lăstarii sunt cărnoși, suculenți, casanți, de 20–40 cm, cu frunze asimetrice, în formă de inimă, de un verde-închis, uneori cu nuanțe bronzate. Florile masculine sunt mari (5–15 cm), cu mai multe petale, iar cele feminine, mai mici, simple, apar pe lângă ele. Soiurile erecte sunt potrivite pentru ghivece și jardiniere, iar cele pendule (cu tulpini atârnătoare) pentru coșuri suspendate.
Planta intră în repaus toamna, după primele răcori: frunzele se îngălbenesc și cad, iar tuberculul rămâne viu. Din cauza sensibilității la frig, temperatura minimă acceptabilă este 5 °C; sub această valoare, mai ales cu umezeală, tuberculul poate putrezi sau îngheța.
Lumină și temperatură
Preferă semiumbra: lumină puternică, dar difuză, sau soare doar dimineața. Soarele direct de la amiază arde frunzele și florile, iar umbra deasă duce la flori puține și tulpini lungi. Un balcon orientat spre est sau nord, cu lumină luminoasă, este ideal.
Temperatura optimă este între 18 și 24 °C. Plantează afară abia după ce trece pericolul de îngheț, de regulă la mijlocul lui mai. Căldura excesivă de peste 30 °C oprește înflorirea și favorizează bolile. În toamnă, adu ghivecele în casă înainte să scadă temperatura sub 8–10 °C.
Udare
Udarea este moderată. Udă când stratul superior de 2 cm din sol s-a uscat, dar nu lăsa pământul să se usuce complet. Evită să uzi frunzele și florile; udă direct la bază, dimineața. Excesul de apă duce la putregai al tuberculului și al tulpinilor, iar uscarea totală face florile să cadă. Din august, când se apropie sfârșitul sezonului, redu treptat udarea ca să pregătești planta pentru repaus. În ghivece, asigură orificii de drenaj și folosește un strat de pietriș la fund.
Sol și fertilizare
Folosește un substrat ușor, bogat în humus, permeabil, cu pH ușor acid (5,5–6,5): un amestec de pământ universal, turbă sau compost și perlit, în proporții 2:1:1. Plantează tuberculul cu partea scobită (concavă) în sus, la 2–3 cm sub suprafață.
Fertilizează la 10–14 zile cu un îngrășământ lichid pentru plante cu flori, bogat în potasiu, diluat conform etichetei, din iunie până în august. Evită azotul în exces, care dă frunziș luxuriant și flori puține. Oprește fertilizarea la sfârșitul lui august.
Înmulțire
Begonia tuberoasă se înmulțește prin divizarea tuberculului, prin butași de lăstar și prin semințe.
Divizarea tuberculului
- La sfârșitul iernii (februarie–martie), scoate tuberculul și verifică dacă are muguri (puncte roz-roșiatice) pe partea concavă.
- Taie-l cu un cuțit curat în bucăți, fiecare cu minimum un mugure și o parte de rădăcină.
- Lasă bucățile să se usuce 24 de ore, presară praf de cărbune sau scorțișoară pe tăietură.
- Plantează în substrat ușor, cu mugurele în sus, la 15–20 °C, și udă puțin.
Butași de lăstar
Primăvara, când lăstarii au 8–10 cm, taie unul cu o bucată din tulpina veche (călcâi) și pune-l în amestec de turbă și nisip, într-un loc luminos, la 20 °C, sub un sac transparent. Rădăcinile apar în 3–4 săptămâni. Metoda este bună pentru soiurile rare.
Semințe
Semințele sunt foarte fine, ca praful. Seamănă-le în ianuarie–februarie, la suprafața unui substrat umed, fără să le acoperi, la 22–24 °C și la lumină. Răsărirea durează 2–3 săptămâni, iar plantele cresc încet; înfloresc abia în iulie. Metoda cere răbdare și este folosită mai ales de pasionați.
Tăiere
Plantele nu au nevoie de tăiere formativă. Îndepărtează florile trecute și frunzele îngălbenite, ca să previi mucegaiul. Florile feminine, mai mici, se pot ciupi, pentru ca planta să-și concentreze energia în florile masculine mari. Toamna, când frunzele se usucă, taie tulpinile la 2–3 cm de tubercul și lasă-l în ghiveci.
Iernarea tuberculilor
Înainte de primul îngheț, scoate tuberculii din ghiveci sau lasă-i în pământul uscat. Curăță-i de rădăcini, lasă-i la uscat 1–2 săptămâni într-un loc aerisit, apoi păstrează-i în nisip sau turbă uscată, într-o ladă, la 5–10 °C, într-un loc întunecat, de exemplu la pivniță. Verifică-i lunar și aruncă-i pe cei moi sau mucegăiți. La sfârșitul lui februarie, ia-i la lumină și la căldură pentru a porni din nou.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete albe pe frunze și boboci | Făinare, în aer umed și lipsit de circulație | Îndepărtează frunzele atinse, mărește aerisirea, aplică fungicid |
| Tulpini moi, înnegrite la bază | Putregai (Pythium, Botrytis) din exces de apă | Redu udarea, îmbunătățește drenajul, taie părțile bolnave |
| Boboci care cad înainte de înflorire | Aer uscat, curenți, udare neregulată sau frig | Menține umiditatea constantă, adăpostește de vânt |
| Frunze cu pete argintii, deformate | Tripși sau păianjen roșu | Spală cu apă, folosește săpun insecticid sau ulei horticol |
| Găuri în frunze și flori | Melci, limacși, gărgărițe de viță | Culege manual, folosește capcane, bariere |
Toxicitate
Oameni: toxică la ingerare. Tuberculii conțin oxalați solubili, care irită gura și stomacul. Petalele unor soiuri sunt comestibile în cantități mici, dar este mai prudent să nu consumi planta. Sucul poate irita pielea sensibilă; poartă mănuși la tăiat.
Pisici: toxică. Ingerarea provoacă salivație, vărsături și iritarea gurii. Părțile cele mai periculoase sunt tuberculii și rădăcinile.
Câini: toxică, cu aceleași simptome. Câinii care sapă în ghivece pot ingera tuberculii și pot avea probleme serioase. În caz de ingerare, contactează medicul veterinar.
Utilizări
Begonia tuberoasă este o plantă strict ornamentală: ghivece, jardiniere, coșuri suspendate, rabate semiumbrite. Se asociază bine cu fucsii, ferigi și iederă pentru un colț de umbră înflorit. Florile se pot folosi în aranjamente scurte, deși rezistă puțin în vază. Datorită tuberculilor, planta se păstrează mulți ani cu îngrijire corectă, iar unii tuberculi ajung să dea flori timp de zece ani.
Calendar de îngrijire
Februarie–martie: scoate tuberculii din depozit, verifică-i și pornește-i în ghivece, la lumină și la 18–20 °C. Aprilie: udă puțin și așteaptă să apară lăstarii; păstrează cel mai viguros și elimină ceilalți. Mijlocul lui mai: după ultimul îngheț, obișnuiește planta cu aerul liber și mut-o pe balcon. Iunie–august: udă regulat, fertilizează la două săptămâni, îndepărtează florile trecute. Septembrie: redu udarea, oprește fertilizarea. Octombrie: la primele frunze îngălbenite sau înainte de brumă, pregătește tuberculii pentru iernare.
Soiurile pendule se cultivă în coșuri cu un diametru de minimum 30 cm, 3–4 tuberculi la un coș. Cele erecte, cu flori mari, au nevoie de ghivece individuale de 20–25 cm, iar tulpinile grele pot necesita un mic tutore. Dacă florile sunt foarte grele, susține tulpina ca să nu se rupă la vânt.
Greșeli frecvente
Planta se pierde adesea din cauza udării excesive, a plantării tuberculului cu partea convexă în sus sau a păstrării în loc umed, care duce la mucegai. De asemenea, expunerea la soare direct de amiază arde frunzele. Evită să muți planta brusc din interior în exterior; obișnuiește-o treptat, timp de o săptămână.
Întrebări frecvente
Când plantezi tuberculii de begonie de balcon?
Pornește tuberculii în casă, în ghivece, la sfârșitul lui februarie sau în martie, la 18–20 °C și lumină. Plantele ajung afară după jumătatea lui mai, când nu mai este pericol de îngheț. Așază tuberculul cu partea scobită în sus, la 2–3 cm sub suprafață, și udă foarte puțin la început.
Cum păstrezi begonia tuberoasă iarna?
După primele frunze îngălbenite, taie tulpinile și scoate tuberculul. Lasă-l la uscat 1–2 săptămâni, apoi păstrează-l în turbă sau nisip uscat, la 5–10 °C, într-un loc întunecat. Verifică-l lunar. Tuberculii moi sau mucegăiți trebuie aruncați; cei sănătoși rămân fermi.
De ce cad bobocii la begonie?
Cauzele frecvente sunt udarea neregulată, aerul prea uscat, curenții, frigul sub 10 °C sau fertilizarea cu prea mult azot. Menține solul ușor umed, nu lăsa ghiveciul în vânt, evită temperaturile scăzute și folosește îngrășământ bogat în potasiu. Bobocii noi apar după corectarea cauzei.
Poate begonia de balcon sta la soare?
Nu la soare direct de amiază. Cea mai bună poziție este semiumbra, cu lumină puternică, dar difuză, sau cu soare doar dimineața. Soarele puternic arde frunzele și florile, iar umbra prea deasă reduce înflorirea. Un balcon spre est sau nord, luminos, este ideal.
Este begonia toxică pentru pisici și câini?
Da, toate părțile conțin oxalați, mai ales tuberculii și rădăcinile. Ingerarea poate provoca salivație, vărsături și iritarea gurii. Ține ghivecele la distanță de animale și, dacă suspectezi că au mâncat din plantă, sună medicul veterinar. Și oamenii ar trebui să evite ingerarea.