Musa basjoo, numit și banan japonez, este cea mai rezistentă la frig dintre speciile de banani. Dă un aer tropical grădinii cu frunzele ei uriașe, de până la 2 metri lungime, dar, spre deosebire de alți bananieri, supraviețuiește în aer liber și în iernile din România, dacă este protejată corect.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- ambele
- Lumină
- soare direct
- Udare
- frecvent
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- −10 °C
- Înălțime
- până la 4 m
- Înmulțire
- drajoni
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Japonia (insulele Ryukyu) și sudul Chinei
Partea aeriană îngheață în fiecare iarnă, însă rizomul din pământ, bine acoperit, trece prin ger și pornește din nou primăvara. În doar câteva luni de vară planta ajunge la 2–4 metri, deci este una dintre cele mai rapide plante exotice pe care le poți avea în grădină.
Mai jos vezi unde o plantezi, cât de mult are nevoie de apă și hrană, cum o protejezi iarna și cum o înmulțești prin drajoni.
Un avantaj al bananierului japonez este că își refac coroana în fiecare an, deci chiar dacă iarna a fost aspră și partea aeriană a murit, planta nu este pierdută atât timp cât rizomul este sănătos. Dacă o iarnă blândă lasă pseudotrunchiul viu, în anul următor planta pornește mai devreme și ajunge mai înaltă, uneori cu o înflorire spectaculoasă.
Descriere
Musa basjoo nu este un arbore, ci o plantă erbacee uriașă. Ceea ce pare trunchi este un pseudotrunchi, format din teci de frunze strâns suprapuse. Din el pornesc frunze mari, verde deschis, care se rup ușor la vânt, însă acest lucru este normal. Planta formează în timp o tufă, prin lăstari noi, numiți drajoni, care apar în jurul tulpinii.
În regiunile mai calde, bananierul poate înflori, iar fructele mici, cu semințe, nu sunt comestibile. În clima din România planta înflorește rar, mai ales dacă pseudotrunchiul a rămas viu peste iarnă. Valoarea ei este în frunziș, nu în flori. În condiții bune, rizomul se întinde și un exemplar poate ajunge la 4 metri înălțime, în ciuda faptului că partea aeriană se reface în fiecare an.
Lumină și temperatură
Alege un loc însorit sau cu soare cea mai mare parte a zilei, adăpostit de vânt. Vântul sfâșie frunzele, de aceea un colț lângă un zid, un gard sau între alte plante este ideal. La umbră planta crește mai lent, cu frunze mai mici.
Rizomul rezistă în pământ la temperaturi de până la aproximativ -10 °C, cu protecție, iar în unele zone adăpostite chiar mai mult. Partea aeriană îngheață la primul ger serios, de obicei sub -2 sau -3 °C. În zonele mai reci, cum sunt depresiunile din Transilvania, cere protecție mai atentă sau cultură în ghiveci cu iernare în casă. Planta preferă vara temperaturi de 20–30 °C și crește cel mai repede în căldură.
Udare
Bananierul are nevoie de multă apă în sezonul de creștere, de aceea udarea este frecventă. Frunzele mari pierd multă apă, iar pe caniculă poate fi nevoie de udare zilnică în ghiveci și de 2–3 ori pe săptămână în pământ, mai ales pe sol ușor. Solul trebuie să fie permanent umed, dar nu băltit.
Un strat gros de mulci (frunze uscate, paie sau scoarță) păstrează umezeala și protejează rădăcinile. Toamna, când vremea se răcește, reduci treptat apa, pentru ca rizomul să nu intre în iarnă prea umed, ceea ce ar duce la putrezire. Iarna, sub acoperire, planta nu se udă.
Sol și fertilizare
Solul ideal este bogat în humus, adânc, fertil și bine drenat. Amestecă compost sau gunoi de grajd bine descompus în groapa de plantare. Pe sol greu, argilos, adaugă nisip și compost, ca să eviți băltirea. pH-ul poate fi ușor acid până la neutru.
Bananierul este un mare consumator de hrană. Din mai până la începutul lui august fertilizează la fiecare 2–3 săptămâni cu un îngrășământ bogat în azot și potasiu, sau cu compost lichid. Oprește fertilizarea la sfârșitul verii, pentru ca țesuturile să se maturizeze înainte de ger. Plantarea se face primăvara, după ultimul îngheț, ca rizomul să se înrădăcineze în sezonul cald.
Iernarea în grădină
Aceasta este etapa decisivă. După primul ger, care înnegrește frunzele, taie pseudotrunchiul la 30–60 cm deasupra solului, în loc să-l tai la nivelul pământului, și acoperă-l. Înfășoară resturile cu un strat gros de frunze uscate, paie sau pâslă de grădină, încadrate de plasă sau de un cilindru de sârmă, iar deasupra pune o folie sau un material impermeabil care să nu lase apa în interior, dar să permită aerisire. Rizomul trebuie să rămână uscat, nu doar protejat de ger. Descoperă planta treptat, la sfârșitul lui martie sau în aprilie, după trecerea gerurilor puternice. Pentru ghiveci: mută-l într-un spațiu răcoros și luminos, la 5–10 °C, cu udare foarte rară.
Cumpără plante de la pepiniere locale, care au fost deja aclimatizate la clima din România, și evită exemplarele crescute în seră fără întărire. Un bananier cu frunze mai groase și un pseudotrunchi ferm va suporta mai bine primul ger.
Drajonii pot fi ținuți în ghiveci peste iarnă, în casă, la lumină, dacă nu ești sigur de protecția din grădină. Este o modalitate bună să ai o rezervă pentru anul următor, în cazul unei ierni neobișnuit de grele.
Înmulțire
Cea mai simplă metodă este separarea drajonilor, adică a lăstarilor care cresc la baza plantei-mamă.
Drajoni
- Fă operația primăvara, când planta începe să crească. Alege un drajon cu cel puțin 30–50 cm înălțime și rădăcini proprii.
- Dezgroapă ușor pământul din jurul lui, ca să vezi legătura cu rizomul-mamă.
- Taie cu o lopată sau un cuțit curat, ascuțit, drajonul împreună cu o porțiune de rizom și rădăcini.
- Plantează imediat la aceeași adâncime, într-un loc însorit, într-un sol bogat, și udă abundent.
- Ține solul umed și protejează puiul de soare puternic în primele două săptămâni. În prima iarnă, protejează-l la fel ca pe plantele mari.
Un drajon sănătos poate forma o plantă de 2 metri chiar în primul sezon. Planta se înmulțește și din semințe, însă acestea sunt rare în cultură, iar drajonii sunt metoda practică.
Tăiere
Tăierea se reduce la îndepărtarea frunzelor uscate sau rupte, cu un cuțit curat, pe parcursul verii. Primăvara scoate pseudotrunchiul mort, care s-a uscat peste iarnă, dacă nu a pornit din nou. Dacă un pseudotrunchi a supraviețuit, lasă-l, pentru că va crește mai repede decât lăstarii noi. Păstrează 3–5 pseudotrunchiuri pe tufă și elimină drajonii în plus, ca să nu se aglomereze planta.
Aranjamentul decorativ cel mai bun combină bananierul cu plante de talie medie, cu frunze fine, pentru contrast. Plantează-l la distanță de cel puțin 2 metri de alte plante, pentru că tufa crește repede și ocupă mult spațiu, iar frunzele largi pot umbri vecinii mai mici.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze rupte în fâșii | Vânt puternic | Plantezi la adăpost; fenomenul este natural și nu dăunează planta |
| Rizom moale și urât mirositor primăvara | Putrezire din cauza apei în exces iarna | Protejezi cu material impermeabil și asiguri drenajul în sol |
| Vârfuri și margini brune | Secetă, aer uscat sau arsuri solare | Uzi mai des, mulcești, aclimatizezi treptat |
| Frunze galbene, creștere lentă | Lipsă de hrană sau sol sărac | Fertilizezi regulat și adaugi compost |
| Insecte mici pe dosul frunzelor, pete argintii | Acarieni sau tripși, mai ales în ghiveci | Speli frunzele cu apă, tratezi cu săpun insecticid |
| Melci pe frunzele tinere | Melci fără cochilie | Colectezi, folosești capcane sau granule pe bază de fosfat de fier |
Toxicitate
Musa basjoo este considerată sigură pentru oameni, pisici și câini.
- Oameni: frunzele și planta nu sunt toxice. Fructele sunt prea pline de semințe și nu se mănâncă.
- Pisici: nu este toxică, dar frunzele rupte pot cauza o ușoară indigestie dacă sunt mâncate în cantitate mare.
- Câini: nu este toxică; indigestia este posibilă doar la consum mare.
Utilizări
Bananierul ornamental se folosește ca plantă de efect în grădinile cu aspect tropical, alături de palmieri rezistenți, canna, ricin sau bambus. Frunzele mari creează umbră și un fundal dramatic pe marginea piscinelor și a teraselor. În Japonia, fibra din pseudotrunchi este folosită la țesături, iar frunzele pentru ambalat. Nu este o plantă fructiferă pentru climat temperat.
Întrebări frecvente
Rezistă Musa basjoo iarna în România?
Rizomul rezistă în pământ la aproximativ -10 °C, dacă este protejat corect, iar partea aeriană îngheață și se reface primăvara. Taie pseudotrunchiul după primul ger, acoperă-l cu frunze uscate sau paie, apoi cu un material impermeabil. Cheia este să ții rizomul uscat, pentru că umezeala în exces îl face să putrezească.
Când și cum se taie bananierul?
După primul ger puternic, scurtează pseudotrunchiul la 30–60 cm și protejează-l pentru iarnă. Primăvara, după ce vremea se încălzește, îndepărtează părțile moarte. În sezon, taie doar frunzele uscate sau rupte. Păstrează 3–5 pseudotrunchiuri pe tufă și îndepărtează drajonii în plus, sau folosește-i pentru înmulțire.
Cât de repede crește Musa basjoo?
Foarte repede. Într-un sezon cald, cu soare, apă multă și fertilizare regulată, un drajon poate ajunge la 2–3 metri, iar un exemplar matur la 4 metri. Frunzele noi apar la fiecare 1–2 săptămâni vara. Creșterea se oprește la primele geruri, când planta intră în repaus.
Face banane comestibile?
În clima din România planta înflorește rar și nu produce fructe comestibile. Chiar și în climate calde, fructele de Musa basjoo sunt mici și pline de semințe tari, deci nu se mănâncă. Planta se cultivă pentru frunzele ei mari, decorative, nu pentru recoltă.
Pot ține bananierul ornamental în ghiveci?
Da, într-un ghiveci foarte mare, de 40–60 litri, cu substrat bogat și udare frecventă. Vara stă afară la soare, iar iarna îl muți într-un spațiu răcoros, de 5–10 °C, cu udare foarte rară. Ghiveciul face planta mai pretențioasă la apă și hrană decât în pământ.