Liriodendron tulipifera, numit arborele lalea, este un arbore american maiestuos, cu frunze în formă de liră și cu flori mari, galben-sulfurii, care amintesc de lalele. Originar din sud-estul Americii de Nord, a fost introdus la noi în parcuri și în unele culturi forestiere (de exemplu, în pădurea Mocear-Mureș).
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- lumină puternică, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 35 m
- Înflorire
- mai, iunie
- Înmulțire
- altoire, butași, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- America de Nord
Este un arbore pentru spații mari: ajunge la dimensiuni impunătoare, are nevoie de sol fertil și umed și oferă o toamnă de un galben intens. Nu este potrivit pentru curți mici.
Descriere
Este un arbore exotic de mărimea I, care poate atinge până la 45 m înălțime și diametre de 2-4 m în patria de origine; la noi exemplarele cultivate sunt de regulă mai mici, în jur de 25-35 m. Tulpina este dreaptă, cilindrică, elagată (curățată de ramuri) pe mare înălțime. Scoarța este cenușiu închis, subțire, mai târziu cu crăpături fine longitudinale. Coroana este regulat ovoidă.
Lujerii sunt verzi-măslinii, fără peri, lucioși, cu măduva lamelar întreruptă; cicatricea stipelelor lasă o urmă inelară în dreptul mugurilor. Mugurii sunt alterni, pedicelați, cu vârful rotunjit, comprimați lateral, cu 2 solzi de aceeași lungime, brumați și glabri.
Frunzele sunt mari, de 7-12 cm (uneori mai lungi), în formă de liră, cu 4 lobi ascuțiți, vizibil simetrice, fără peri, verzi-albăstrui pe dos, cu pețiol de 5-10 cm; toamna se colorează în galben intens. Florile sunt terminale, hermafrodite, mari (4-8 cm), în formă de lalea, cu 6 petale mari galben-sulfurii și 3 sepale verzi, căzătoare, cu stamine și carpele numeroase; înflorește în mai-iunie, de regulă după 10-15 ani de la plantare. Fructele sunt conuri alungite, de 6-8 cm, cu numeroase achene aripate, care se desfac de pe ax.
Răspândire și habitat
Specia provine din sud-estul Americii de Nord. În România a fost introdusă în scop ornamental și, mai rar, în cultură forestieră. Este o specie de climat cald, pretențioasă față de umiditatea solului și cea atmosferică. În regiunile secetoase se instalează numai lângă ape.
Cerințe: lumină, sol și climă
Are nevoie de lumină puternică sau soare direct. Rezistă la ger până la aproximativ -30°C, dar înghețurile târzii pot afecta lăstarii tineri. Vegetează bine pe soluri de luncă, afânate, profunde și jilave, cu nivelul apei freatice la mică adâncime. Evită solurile calcaroase, uscate sau compactate; preferă un pH slab acid până la neutru.
Udarea este moderată, dar constantă: în primii ani, în veri secetoase, udă adânc săptămânal. Folosește un strat de mulci la bază și compost la plantare. Plantează toamna sau primăvara devreme; arborele nu suportă bine mutarea după ce a crescut.
Înmulțire
Semințe
- Recoltează conurile la sfârșitul toamnei, când încep să se desfacă.
- Scoate achenele; multe sunt goale, așa că selectează-le pe cele pline.
- Stratifică-le la rece, în nisip umed, 3 luni, sau seamănă-le toamna în pământ.
- Seamănă primăvara la 1 cm adâncime. Rata de germinare este scăzută.
Altoire
Soiurile ornamentale (cu frunze pestrițe sau cu coroană îngustă) se înmulțesc prin altoire pe puieți din semințe, de către pepinieriști.
Butași
Butașii semilemnoși luați vara de la plante tinere pot înrădăcina, însă cu procent mic de reușită, de aceea se folosesc rar.
Cultivare în grădină
Alege un loc deschis, la 10-15 m de clădiri, rețele subterane și de alți arbori mari. Rădăcinile sunt cărnoase și casante, așa că evită săpăturile în jurul lor. Tăierea nu este necesară; scoate doar ramurile uscate sau rupte, de preferință iarna târziu. Ramurile se rup relativ ușor în furtuni.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Marginile frunzelor devin brune și se usucă | Secetă, vânt sau sol uscat | Udă adânc, aplică mulci |
| Îngălbenirea timpurie a frunzelor | Sol calcaros, lipsă de fier | Corectează pH-ul, folosește îngrășământ pe bază de fier |
| Frunze lipicioase, cu depuneri negre | Afide și negrul de fum | Combate afidele, spală frunzele |
| Pete maronii pe frunze | Ciuperci foliare | Strânge frunzele toamna, evită udatul pe frunze |
Toxicitate
Planta este considerată sigură pentru oameni, câini și pisici. Nu este însă comestibilă. Scoarța și rădăcina conțin alcaloizi cu efect asupra pielii la unele persoane sensibile; în rest nu sunt raportate otrăviri.
Utilizări
Este folosit mai ales ca arbore ornamental în parcuri mari, pe alei și în colecții dendrologice. Florile sunt foarte bogate în nectar și atrag albinele; în America de Nord, mierea de arbore lalea este apreciată. Lemnul, ușor și ușor de prelucrat, se folosește la mobilă, furnir și cherestea, sub numele de „lemn de plop galben” (yellow poplar). Culoarea toamnei este un atu decorativ.
Calendarul lucrărilor
Primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetație, plantezi sau muți puieți mici și aplici mulci. Frunzele apar în aprilie-mai, iar florile după înfrunzire, în mai-iunie. Vara, la exemplarele tinere udă adânc săptămânal în secetă. Toamna, frunzele devin galbene intens, iar apoi cad; atunci este și momentul ideal pentru plantare. Iarna, ramurile uscate se pot tăia, iar puieții din ghiveci au nevoie de protecția rădăcinilor prin mulci.
Plantare corectă
Alege puieți tineri, cu balot de pământ, pentru că arborele are rădăcini cărnoase și suportă prost transplantul la dimensiuni mari. Gaura trebuie să fie de două ori mai lată decât balotul. Nu adânci coletul. După plantare, udă abundent și aplică 5-10 cm de mulci. Ține terenul umed în primele două veri. Evită plantarea în zone cu vânt puternic, deoarece ramurile se rup relativ ușor.
Valoarea pentru polenizatori
Florile produc cantități mari de nectar, iar arborele este apreciat de apicultori în America de Nord. La noi, în parcuri, florile sunt vizitate de albine și de bondari. Pentru a vedea florile din apropiere, arborele trebuie să fie suficient de bătrân, deci răbdarea este necesară: plantele crescute din semințe înfloresc abia după mai mulți ani.
Greșeli frecvente
- Plantarea într-o curte mică, unde arborele devine prea mare.
- Plantarea pe sol calcaros sau uscat.
- Lipsa udării în primii ani, în veri secetoase.
- Tăieri mari, care lasă răni greu de vindecat.
- Plantarea prea aproape de clădiri sau de conducte.
Sfaturi la cumpărare și plantare
Alege un puiet mic și viguros, nu unul mare, care se adaptează greu. Alege un puiet sănătos, cu frunze uniforme, fără pete și fără rădăcini ieșite prin orificiile ghiveciului. Verifică dacă planta este crescută în ghiveci, nu scoasă din sol cu rădăcina goală în plin sezon de vegetație. Cea mai bună perioadă de plantare este toamna sau primăvara devreme, când solul are umiditate. După plantare, udă bine, aplică un strat de mulci și urmărește planta în primul an, cât timp își formează sistemul de rădăcini.
Curiozități
Frunza are un vârf tăiat drept, ca și cum ar fi fost secționată, ceea ce o face ușor de recunoscut. Un exemplar sănătos poate trăi câteva sute de ani, iar în rezervațiile din Appalachi există arbori de peste 50 m.
Întrebări frecvente
Când înflorește arborele lalea?
Înflorește în mai-iunie, după înfrunzire, cu flori mari de 4-8 cm în formă de lalea, galben-sulfurii, cu o pată portocalie la bază. Exemplarele crescute din semințe încep să înflorească abia după 10-15 ani. Florile sunt ascunse printre frunze, în coroană.
Cât de mare crește arborele lalea?
În patria de origine poate depăși 45 m înălțime, iar la noi ajunge de obicei în jur de 25-35 m. Are nevoie de mult spațiu, deci nu îl planta în curți mici, aproape de case sau de rețele subterane. Rădăcinile se întind pe o suprafață mare.
Ce sol îi trebuie arborelui lalea?
Preferă soluri de luncă, afânate, profunde și jilave, bogate în humus și cu pH slab acid până la neutru. Evită solurile calcaroase, uscate sau compactate. În regiuni secetoase crește bine doar lângă ape sau cu udare regulată în primii ani.
Cum înmulțesc arborele lalea?
Din semințe stratificate la rece trei luni sau semănate toamna, dar multe achene sunt goale și germinația e slabă. Soiurile ornamentale se altoiesc. Butașii verzi reușesc rar. Cel mai simplu este să cumperi un puiet de la pepinieră.
Este arborele lalea toxic pentru animale?
Este considerat sigur pentru oameni, câini și pisici. Nu este comestibil, iar ingerarea unor cantități mari de frunze poate provoca stomac deranjat. Nu s-au raportat otrăviri grave. Persoanele cu piele sensibilă pot reacționa la contactul cu scoarța sau cu rădăcinile.