Arborele de plută de Amur (Phellodendron amurense) este un arbore exotic, originar din Extremul Orient, din bazinul inferior al Amurului. La noi este sporadic, plantat mai ales în parcuri și spații verzi ale orașelor, unde atrage atenția prin scoarța groasă, moale și plutoasă, adânc crăpată.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- lumină puternică, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 12 m
- Înflorire
- mai, iunie
- Înmulțire
- butași, semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Asia de Est (bazinul Amurului)
Îl cauți dacă vrei un arbore de umbră deosebit, cu aspect ornamental iarna, datorită scoarței, și toamna, datorită frunzelor galbene. Este rezistent la ger și la secetă de vară, destul de nepretențios, dar preferă soluri bogate și suficient de umede.
Mai jos găsești descrierea, cerințele, înmulțirea, bolile, toxicitatea și utilizările speciei.
Descriere
Este un arbore de 8–10 m în condiții obișnuite, cu tulpina dreaptă, bine elagată, dar strâmbă în condiții neprielnice. Scoarța este cenușie-deschisă, adânc crăpată, moale și plutoasă, și poate ajunge la grosimi de până la 6 cm. Aceasta este trăsătura care îi dă numele și aspectul caracteristic.
Lujerii sunt viguroși, cenușii-gălbui, rotunzi, glabri și lucioși. Mugurii sunt de obicei opuși, foarte mici, nuzi, cu baza îngropată în cicatrice, păroși. Cicatricele frunzelor au forma unei potcoave care înconjoară aproape în totalitate mugurele.
Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 5–13 foliole ovat-lanceolate, lungi de 5–10 cm, alungit acuminate și glabre. Florile sunt dioice, mici, verzui, grupate în panicule terminale de 6–8 cm, care apar în iunie. Fructele sunt drupe globuloase, negre, de aproximativ 1 cm, cu miez cleios și miros puternic caracteristic; apar doar pe exemplarele femele.
Răspândire și habitat
Specia este originară din Extremul Orient, din bazinul inferior al Amurului. La noi este sporadică, introdusă în spațiile verzi ale orașelor. În arealul natural crește pe lângă ape, pe soluri bogate, afânate și suficient de umede, în condiții de climă temperată extremă, cu grad mare de continentalism.
Cerințe: lumină, sol, climă
Se dezvoltă bine la soare direct și în lumină puternică; în umbră deasă creșterea este slabă. Rezistă la geruri de aproximativ -30°C, dar suferă la înghețurile târzii de primăvară, care pot afecta lăstarii și florile. Seceta estivală este bine suportată odată ce planta s-a instalat.
Preferă soluri bogate, afânate, bine drenate și suficient de umede. Nu suportă stagnarea apei și nici uscarea excesivă a solului. Udarea este moderată: în primii ani udă regulat, o dată pe săptămână în lipsa ploii, apoi doar în perioade secetoase. Un strat de mulci la bază păstrează umezeala. Fertilizarea nu este obligatorie; compostul primăvara ajută creșterea tinerilor puieți.
Înmulțire
Din semințe
Este metoda obișnuită. Fructele (drupele) se culeg toamna, când sunt negre și mature.
- Curăță semințele de pulpa cleioasă, spălându-le în apă.
- Stratifică-le la rece, în nisip umed, la 2–5°C, timp de două-trei luni.
- Seamănă primăvara la 1–2 cm adâncime, într-un sol afânat.
- Ține solul reavăn; puieții se repică după un an și se plantează definitiv după doi ani.
Din semințe obții plante de ambele sexe; nu poți ști dinainte dacă puietul va fi mascul sau femel.
Din butași
Butașii de rădăcină, tăiați iarna în segmente de 8–10 cm și puși orizontal în nisip umed, pot forma lăstari noi. Butașii verzi, luați la începutul verii și tratați cu hormon de înrădăcinare, au o reușită mai mică. Ambele metode păstrează caracterele plantei-mamă, de aceea sunt folosite când vrei un exemplar de sex cunoscut.
Cultivare în grădină
Plantează arborele primăvara devreme sau toamna, într-un loc însorit, adăpostit de înghețurile târzii și cu suficient spațiu pentru o coroană largă. Distanța minimă față de clădiri trebuie să fie de 6–8 m. Primii ani, protejează trunchiul de arsurile de iarnă și de rozători.
Tăierea se limitează la îndepărtarea ramurilor uscate, încrucișate sau rupte. Efectuează-o la sfârșitul iernii. Dacă vrei să fie vizibilă scoarța plutoasă, nu lăsa vegetația de dedesubt să o acopere.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze și lăstari înnegriți după primăvară | Îngheț târziu | Taie părțile afectate, plantează în loc adăpostit |
| Ofilire și uscarea unor ramuri | Verticilioză sau alte ciuperci ale lemnului | Taie ramurile bolnave sub zona atacată și dezinfectează uneltele |
| Rădăcini putrezite, frunze îngălbenite | Apă stagnantă | Îmbunătățește drenajul, redu udarea |
| Colonii de insecte pe lujeri | Afide, cochenile | Săpun insecticid sau ulei horticol |
În general, arborele este sănătos și rareori are atacuri grave.
Toxicitate
Planta este considerată sigură pentru oameni, iar scoarța este folosită în medicina tradițională asiatică. Fructele au miros puternic și gust amar. Pentru pisici și câini nu sunt cunoscute efecte toxice grave, dar consumul în cantitate mare de fructe sau frunze poate provoca deranjamente digestive. Dacă un animal a mâncat mult din plantă, consultă medicul veterinar.
Utilizări
La noi, specia este folosită ca arbore ornamental în parcuri și spații verzi, datorită scoarței decorative, frunzișului elegant, culorii galbene de toamnă și coroanei largi. Scoarța a fost folosită în medicina tradițională din Asia de Est, iar în unele țări se folosește la extracte, însă nu este recomandat să o folosești fără sfatul unui specialist. Florile sunt vizitate de albine, iar fructele sunt consumate de păsări.
Scoarța plutoasă este diferită de plută adevărată (a stejarului de plută, Quercus suber), dar în Asia a fost folosită local pentru produse din plută.
Curiozități
Numele genului vine din grecescul phellos, „plută”, și dendron, „arbore”. Frunzele zdrobite au un miros aromat, iar fructele negre și lucioase rămân mult timp pe ramuri după căderea frunzelor. Iarna, scoarța groasă, cu fisuri adânci, dă trunchiului un aspect sculptural, vizibil mai ales pe exemplarele bătrâne.
Cum îl alegi și unde îl plantezi
Dacă vrei să-l folosești într-un parc sau într-o grădină mare, caută la pepinieră un exemplar cu trunchi drept și cu sistem radicular compact, în ghiveci sau cu balot de pământ. Un puiet de 2–3 ani se instalează cel mai bine; exemplarele mari se prind mai greu și cer udare atentă în primul an.
Plantează-l singur sau în grup mic, pe un gazon deschis, unde scoarța și forma coroanei pot fi admirate de la distanță. Asociază-l cu arbuști de talie medie, care suportă umbra ușoară, și evită să-l pui lângă alei pavate sau conducte, pentru că rădăcinile pot ridica pavajul. Nu este un arbore potrivit pentru grădini foarte mici, unde coroana ar domina spațiul.
Ca îngrijire de întreținere, verifică în fiecare primăvară dacă ramurile au fost afectate de ger și mulcește din nou la bază, cu 5–8 cm de coajă de pin sau compost mărunțit, la distanță de trunchi. În toamnă, frunzele căzute se pot lăsa sub arbore, fiindcă se descompun repede și hrănesc solul.
Întrebări frecvente
Cât de înalt crește arborele de plută de Amur?
În condițiile din România ajunge de obicei la 8–10 m înălțime, cu o coroană largă și tulpina dreaptă, bine elagată. În condiții neprielnice, tulpina poate fi strâmbă. Creșterea este moderată, iar scoarța plutoasă devine vizibil mai groasă și mai crăpată odată cu vârsta. Are nevoie de spațiu pentru coroană și rădăcini.
Rezistă arborele de plută de Amur la ger?
Da, rezistă bine la gerurile de iarnă, până la aproximativ -30°C, deci poate fi cultivat în aproape toată țara. Este sensibil însă la înghețurile târzii de primăvară, care pot arde lăstarii și florile. De aceea, plantează-l într-un loc adăpostit și acoperă puieții tineri dacă se anunță îngheț după înfrunzire.
Cum se înmulțește arborele de plută de Amur?
Principala metodă este semănatul. Culege drupele toamna, spală semințele de pulpa cleioasă, stratifică-le două-trei luni în nisip umed la 2–5°C și seamănă-le primăvara la 1–2 cm adâncime. Poți încerca și butași de rădăcină, tăiați iarna. Din semințe obții plante masculine și feminine, în proporții neprevăzute.
De ce miros fructele arborelui de plută de Amur?
Fructele sunt drupe negre, de aproximativ 1 cm, cu miez cleios și miros puternic, rășinos, caracteristic. Mirosul vine din uleiuri aromate prezente în pulpă și în frunze. Dacă nu vrei acest miros în grădină, alege un exemplar mascul; doar plantele femele produc fructe. La pepinieră, întreabă dacă planta este de sex cunoscut.
Este arborele de plută de Amur toxic pentru câini și pisici?
Nu sunt cunoscute efecte toxice grave pentru câini și pisici, iar planta este considerată sigură pentru oameni. Consumul în cantitate mare de fructe sau frunze poate însă provoca deranjamente digestive, cum ar fi vărsături sau diaree. Dacă observi simptome după ce animalul a mestecat din plantă, sună medicul veterinar.