Anasonul (Pimpinella anisum) este o plantă anuală aromatică, cultivată pentru semințele cu gust dulce, de lemn-dulce. Ele se folosesc la prăjituri, pâine, lichioruri și ceaiuri, mai ales pentru digestie și pentru alinarea tusei.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante aromatice
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- 0 °C
- Înălțime
- până la 60 cm
- Înflorire
- iulie, august
- Înmulțire
- semințe
- Caracteristici
- parfumată
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Estul Mediteranei și Asia de Vest
În România dă recoltă bună în zonele calde și însorite, dar este puțin mai pretențios decât alte aromatice, pentru că are nevoie de o vară destul de lungă ca semințele să se coacă. Ideea principală: îl semeni direct la locul definitiv, într-un sol încălzit și drenat, și îl lași în pace, fără transplantare.
Descriere
Planta are o tulpină subțire, ramificată, de până la 60 cm. Frunzele de jos sunt rotunjite și dințate, cele de sus sunt fin divizate, aproape ca la mărar. În iulie și august apar umbele mici de flori albe, vizitate de albine și de alte insecte. Fructele (numite popular semințe) sunt mici, gri-verzui, acoperite de peri fini, și au aroma caracteristică datorată anetolului din uleiul esențial. Anasonul face parte din familia Apiaceae, ca morcovul, mărarul și chimenul.
Este originar din estul Mediteranei și din Asia de Vest și se cultivă de mii de ani. Nu trebuie confundat cu anasonul stelat (Illicium verum), o plantă cu totul diferită, din Asia de Est, care are un gust asemănător. Anasonul nostru este anual și nu iernează.
Lumină și temperatură
Cere soare direct, într-un loc ferit de vânt. Are nevoie de căldură pentru germinare (în jur de 15–20 °C) și de o vară lungă și caldă, pentru ca semințele să se coacă. Este anual și moare la îngheț, deci nu iernează: temperatura minimă suportată este în jur de 0 °C, iar plantele tinere sunt sensibile la brume târzii. În regiunile mai reci, alege un loc cu expunere sudică și semănă-l mai devreme, în aprilie.
Udare
Udarea este moderată. Udă la germinare și în secete lungi, dar nu menține solul ud. Excesul de apă duce la putrezirea tinerelor plante și la boli de frunze. Odată înrădăcinat, anasonul suportă bine perioadele uscate, iar în timpul coacerii semințelor trebuie să primească puțină apă, ca să nu apară mucegai.
Sol și fertilizare
Preferă un sol ușor, bogat în calciu, bine drenat și încălzit. Se simte bine pe soluri nisipo-lutoase, cu pH neutru spre ușor alcalin. Nu necesită îngrășare multă; un sol prea bogat în azot dă frunziș abundent, dar mai puține semințe. Pregătește terenul toamna, cu compost bine descompus, și afânează-l bine în primăvară. Elimină buruienile, pentru că răsadurile cresc inițial încet.
Înmulțire
Anasonul se înmulțește numai prin semințe, semănate direct în aprilie–mai, la circa 1 cm adâncime. Planta nu suportă transplantarea, deoarece are rădăcină pivotantă fină, așa că nu o semăna în ghivece pentru a o muta.
- Pregătește un strat afânat, într-un loc însorit, în aprilie–mai, când solul s-a încălzit.
- Seamănă semințele în rânduri distanțate la 30–40 cm, acoperite cu circa 1 cm de pământ.
- Menține solul ușor umed până la răsărire, care durează 2–3 săptămâni.
- Rărește răsadurile la 15–20 cm între plante.
- Prășește ușor, evitând rănirea rădăcinilor.
Folosește semințe proaspete, de anul acesta: își pierd repede puterea germinativă, iar semințele vechi răsar slab. Anasonul poate fi semănat în ghivece mari și adânci (30 cm) direct la locul final, dar cultura în câmp deschis dă recolte mai bune.
Cultivare în grădină și în ghiveci
Anasonul este mai puțin potrivit pentru cultura în ghiveci, dar merge într-un vas adânc de minimum 30 cm, cu drenaj bun, așezat la soare deplin pe terasă sau balcon. Seamănă 8–10 semințe și rărește-le la 3–4 plante. În grădină se potrivește lângă coriandru, mărar sau fenicul, într-un strat dedicat plantelor aromatice. Evită vecinătatea morcovului, care aparține aceleiași familii și poate atrage aceiași dăunători, și nu-l planta în locuri umbrite.
Dacă vara este rece sau ploioasă, semințele se coc greu și au o aromă slabă. În acest caz poți culege frunzele tinere, cu aromă blândă de anason, pentru salate și supe. Planta nu are pretenții mari, dar reușita culturii depinde mult de vreme, motiv pentru care este considerat mai pretențios decât alte aromatice. În anii potriviți, un rând de 3–4 m dă suficiente semințe pentru o gospodărie.
Probleme frecvente
Dacă anasonul nu răsare, cauza este de regulă solul rece sau semințele vechi. Dacă plantele sunt slabe și galbene, solul este prea ud sau prea sărac. Dacă nu fac semințe, vara a fost prea scurtă sau rece, ori planta a fost umbrită. Pentru a evita aceste probleme, urmează calendarul de mai sus și alege un teren însorit.
Recoltare și păstrare
Recoltează umbelele când fructele se brunifică, de obicei la sfârșitul verii, în august–septembrie, dimineața, după ce roua s-a ridicat. Taie tulpinile și leagă-le în mănunchiuri, apoi usucă-le la umbră, într-un loc aerisit, cu umbelele în jos, pe o hârtie sau un cearșaf, ca să prinzi semințele care cad. Treieră ușor umbelele, curăță semințele și păstrează-le în borcane închise, ferite de lumină. Semințele își păstrează aroma câțiva ani.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete albe, pulverulente pe frunze | Făinare, pe vreme umedă și caldă | Aerisire, rărire, evitarea udării frunzelor |
| Pete brune pe frunze și umbele | Mana sau pătarea frunzelor (Septoria, Alternaria) | Rotație culturală, semințe sănătoase, îndepărtarea resturilor |
| Plante tinere care se ofilesc și cad | Putrezirea la colet, din sol rece și ud | Semănat în sol încălzit, drenaj bun, udare moderată |
| Lăstari și umbele acoperite de afide | Afide | Jet de apă, săpun insecticid, favorizarea buburuzelor |
Toxicitate
Anasonul este considerat sigur pentru oameni în folosința culinară obișnuită. În cantități mari, uleiul esențial poate irita stomacul, iar persoanele alergice la plantele din familia Apiaceae (țelină, morcov, mărar) pot reacționa. Evită dozele medicinale în sarcină fără sfatul medicului. Pentru pisici și câini, planta este considerată sigură, iar cantitățile mici nu fac rău; uleiul esențial concentrat însă nu se dă animalelor.
Utilizări
- Culinare: semințele aromatizează pâine, prăjituri, biscuiți, compoturi, dulcețuri și lichioruri, precum rachiurile anasonate.
- Medicinale (tradiționale): ceaiul din semințe este folosit popular pentru digestie, balonare și ca expectorant pentru tuse. Nu înlocuiește tratamentul medical.
- Melifer: umbelele de flori atrag albinele și insectele benefice.
- Ornamental ușor: foliajul fin și umbelele albe arată bine într-o grădină de plante aromatice.
Curiozități
Anasonul era folosit în Antichitate de romani, care îl adăugau în prăjituri pentru digestie. Numele Pimpinella are origine incertă, iar aroma de anason apare și în alte plante, de pildă în fenicul, fără ca acestea să fie rude apropiate ale speciei.
Întrebări frecvente
Când se seamănă anasonul?
Se seamănă direct în teren în aprilie–mai, când solul s-a încălzit la 15–20 °C, la circa 1 cm adâncime, în rânduri la 30–40 cm. Răsare în 2–3 săptămâni. Nu semăna în ghiveci pentru transplantare, pentru că nu suportă mutarea. Folosește semințe proaspete.
Poate anasonul să fie transplantat?
Nu. Anasonul are o rădăcină pivotantă fină și nu suportă transplantarea, așa că trebuie semănat direct la locul definitiv. Dacă semeni în ghiveci, folosește unul mare, de 30 cm adâncime, și nu-l muta. Rărește apoi răsadurile la 15–20 cm între plante.
Când și cum recoltez semințele de anason?
Recoltează umbelele când fructele se brunifică, de obicei în august–septembrie, dimineața. Taie tulpinile, leagă-le în mănunchiuri și usucă-le la umbră, cu umbelele în jos, pe o hârtie. Apoi treieră-le și păstrează semințele în borcane închise, ferite de lumină.
Rezistă anasonul iarna?
Nu, este o plantă anuală și moare la îngheț, deci nu iernează. În fiecare primăvară trebuie semănat din nou, de la semințe proaspete. Nu poți păstra plante peste iarnă. Semințele recoltate se păstrează în borcane și se pot semăna în anul următor.
Ce sol îi trebuie anasonului?
Un sol ușor, bogat în calciu, bine drenat și încălzit, de preferat nisipo-lutos, cu pH neutru spre ușor alcalin. Nu necesită multe îngrășăminte; excesul de azot dă frunziș, nu semințe. Evită solurile grele, reci și umede, în care răsadurile putrezesc.
Este anasonul sigur pentru oameni și animale?
Da, în folosința culinară obișnuită este sigur pentru oameni, iar cantitățile mici sunt sigure și pentru pisici și câini. Persoanele alergice la țelină, morcov sau mărar pot reacționa, iar în sarcină evită dozele medicinale. Uleiul esențial concentrat nu se dă animalelor.