Amarilisul (Hippeastrum hybridum) este bulboasa de interior care înflorește iarna, cu flori uriașe, în formă de trompetă, pe o tijă groasă de 40–60 cm. De obicei îl cumperi sub formă de bulb, în noiembrie, în ghiveci sau în cutie, pentru a-l avea înflorit în decembrie, de sărbători.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de apartament
- Tip
- bulboasă
- Amplasare
- interior
- Lumină
- lumină puternică
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- 10 °C
- Înălțime
- până la 60 cm
- Înflorire
- ianuarie – decembrie
- Înmulțire
- bulbi
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- America de Sud (Anzi, Brazilia)
Ceea ce nu află toți este că amarilisul se poate păstra ani la rând și poate înflori din nou în fiecare iarnă. Secretul este ciclul: creștere cu frunze vara, o perioadă de repaus toamna, apoi pornirea unei noi înfloriri. Dacă bulbul este aruncat după prima înflorire, se pierde ceea ce face planta atât de valoroasă.
Mai jos găsești calendarul de îngrijire, înmulțirea cu bulbi mici și răspunsurile la problemele frecvente, de la tija care nu apare până la frunzele îngălbenite.
Descriere
Hippeastrum hybridum este o plantă bulboasă perenă, cu bulb rotund, mare, de 7–12 cm în diametru, acoperit de tunici brune. Frunzele sunt lungi, late de 3–5 cm, în formă de curea, de un verde închis, și apar de obicei după sau în același timp cu tija florală. Tija este groasă, goală în interior, și poartă la vârf 2–6 flori mari, de 15–25 cm în diametru, în nuanțe de roșu, alb, roz, somon sau cu dungi.
Nu confunda amarilisul de apartament (Hippeastrum) cu adevăratul Amaryllis belladonna, o plantă sud-africană diferită, care înflorește toamna în aer liber. În limbajul curent, ambele se numesc „amarilis”, dar îngrijirea este diferită. Aici vorbim despre Hippeastrum, planta de ghiveci.
Lumină și temperatură
Amarilisul are nevoie de lumină puternică pentru a crește și a înflori. Cel mai bun loc este pervazul unei ferestre spre sud, est sau vest. În timpul înfloririi, florile durează mai mult dacă planta stă într-o cameră mai răcoroasă, de 16–18°C, ferite de soarele puternic al amiezii și de calorifer.
Temperatura optimă de creștere este între 18 și 24°C. Pentru pornirea bulbului este bine să ai cel puțin 20°C. Frigul sub 10°C dăunează bulbului, deci nu-l lăsa afară când temperaturile scad. Vara poți scoate ghiveciul pe balcon sau în grădină, în semiumbră, ca frunzele să acumuleze rezerve, iar în septembrie îl aduci în casă înainte de primele nopți răcoroase.
Rotește ghiveciul la câteva zile, pentru ca tija florală să crească dreaptă, nu încovoiată spre fereastră.
Udare
În perioada de creștere și înflorire, udă moderat. După plantarea bulbului, udă doar puțin, până apare tija florală (de obicei 2–4 săptămâni); apoi crește treptat. Când substratul este uscat la 2–3 cm adâncime, udă cu apă la temperatura camerei.
- Udă la marginea ghiveciului, nu peste bulb; partea de sus a bulbului trebuie să rămână uscată.
- Scurge farfuria, pentru că un bulb ud putrezește.
- În repaus, oprește complet udarea sau udă foarte rar, cât să nu se zbârcească bulbul.
Fii atent la tija florală: dacă planta are flori mari și grele, poate fi nevoie de un suport.
Când cumperi un bulb, alege unul ferm, greu pentru dimensiunea lui, fără pete moi sau mucegai; un bulb mai mare de 30–34 cm în circumferință dă de obicei două tije. Dacă bulbul are rădăcini uscate, înmoaie-le o oră în apă călduță înainte de plantare. Nu uda bulbul înainte să vezi începutul creșterii, altfel putrezește. Ține ghiveciul la o temperatură de 20–22°C, iar când tija începe să crească, mută-l la lumină puternică și rotește-l regulat.
Sol și fertilizare
Substratul trebuie să fie bine drenat: pământ universal amestecat cu nisip grosier sau perlit, pentru ca bulbul să nu stea în apă. Alege un ghiveci doar cu 2–3 cm mai larg decât bulbul, pentru că amarilisul înflorește mai bine când este puțin strâmt. Ghiveciul trebuie să fie stabil, greu și cu drenaj.
La plantare, îngroapă bulbul pe jumătate sau cu o treime din partea de sus la suprafață. Acoperirea completă favorizează putrezirea.
Fertilizează după ce apar frunzele și până în august, o dată la două săptămâni, cu un îngrășământ lichid bogat în potasiu (cel pentru plante cu flori), la jumătate din doza indicată. Nu fertiliza în timpul repausului.
Repotează doar o dată la 3–4 ani, după înflorire, sau înlocuiește stratul de deasupra cu pământ proaspăt în fiecare an.
Ciclul anual și repausul
După înflorire, taie tija florală la 2–3 cm de bulb, dar lasă frunzele, pentru că ele hrănesc bulbul. Continuă udarea și fertilizarea primăvara și vara. În august-septembrie, reduce udarea și oprește îngrășământul; frunzele se îngălbenesc și se usucă natural. Taie-le atunci și pune ghiveciul într-un loc răcoros (10–15°C), întunecat și uscat, pentru 6–8 săptămâni. Apoi mută-l la lumină și căldură, udă puțin, iar în 2–6 săptămâni apare o nouă tijă, de obicei între decembrie și martie.
Dacă tija se apleacă sub greutatea florilor, fixează-o cu un băț subțire, introdus lângă bulb cu grijă, ca să nu rănești rădăcinile. Florile unui amarilis rezistă mai mult dacă scoți stamina cu polen după deschidere, dacă nu vrei semințe, și dacă ții planta la răcoare. Metoda practică rămâne separarea bulbilor, pe care o vei folosi la repotare.
Înmulțire
Amarilisul se înmulțește prin bulbi: planta-mamă formează, la baza bulbului, bulbi mici numiți bulbilii (sau pui), care devin plante independente.
Separarea bulbilor
- Fă operația la repotare, după înflorire sau la sfârșitul perioadei de repaus.
- Scoate bulbul din ghiveci și îndepărtează delicat pământul.
- Caută bulbii mici atașați la bază; separă-i doar dacă au 2–3 cm în diametru și rădăcini proprii.
- Folosește un cuțit curat, dezinfectat cu alcool, și pudrează rănile cu praf de cărbune sau scorțișoară.
- Plantează fiecare bulbil într-un ghiveci mic, cu partea de sus la suprafață, în substrat drenat.
- Udă puțin și ține-l la lumină puternică.
Bulbii mici înfloresc de obicei după 2–4 ani, deci ai nevoie de răbdare. Dacă preferi să nu rupi planta-mamă, o poți lăsa să formeze o tufă; floarea va fi totuși mai bogată cu un singur bulb mare în ghiveci.
Tăiere
Nu se taie planta, ci doar tija florală ofilită (la 2–3 cm de bulb) și frunzele uscate, la repaus. Nu rupe frunzele verzi, deoarece alimentează bulbul pentru înflorirea următoare.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Bulbul este moale, cu miros neplăcut | Putrezire din cauza excesului de apă | Scoate bulbul, taie părțile moi, tratează cu fungicid sau cărbune și repotează în substrat uscat |
| Pete roșii pe bulb și frunze | Boala focului roșu (Stagonospora) | Taie zonele afectate, tratează cu fungicid, evită apa pe bulb |
| Nu apare tija florală | Lipsa repausului, lumină slabă sau bulb prea mic | Oferă 6–8 săptămâni de repaus răcoros, apoi lumină și căldură |
| Frunze lungi și subțiri, fără flori | Lumină insuficientă | Mută planta la o fereastră luminoasă |
| Frunze îngălbenite vara | Exces de apă sau lipsa nutrienților | Verifică drenajul și fertilizează cu moderație |
| Păduchi albi sau lipicioși pe frunze | Cochenile | Șterge cu tampon cu alcool, repetă tratamentul |
Toxicitate
Pentru oameni: bulbul conține alcaloizi (licorină și altele), în special în partea cărnoasă. Ingerarea poate provoca greață, vomă, dureri abdominale și diaree. Seva poate irita pielea. Ține bulbii departe de copii, iar dacă s-a ingerat o cantitate mai mare, sună la 112 sau consultă un medic.
Pentru pisici: toxică la ingerare, în special bulbul: salivație, vomă, diaree, apatie.
Pentru câini: la fel, toxică la ingerare. Bulbul este cel mai periculos; dacă animalul a ros bulbul, mergi la veterinar.
Utilizări
Amarilisul este o plantă ornamentală de iarnă, folosită ca decor pentru sărbători, în ghiveci sau tăiat în vază. O floare tăiată rezistă 1–2 săptămâni în apă. Un bulb poate fi forțat și în apă, pe un suport special, dar apoi are nevoie de mai multă odihnă. Nu este plantă medicinală sau comestibilă; toate părțile sunt toxice, deci nu o consuma.
Întrebări frecvente
Cum fac amarilisul să înflorească din nou în fiecare an?
După înflorire taie tija la 2–3 cm de bulb și păstrează frunzele, udă și fertilizează până în august. Apoi reduce udarea, lasă frunzele să se usuce și ține bulbul 6–8 săptămâni la 10–15°C, în întuneric și uscat. După repaus, mută-l la lumină și căldură, udă puțin, iar tija apare în câteva săptămâni.
De ce nu înflorește amarilisul?
Cauzele frecvente sunt lipsa perioadei de repaus, lumina insuficientă, bulbul prea mic sau epuizat și frunzele tăiate prea devreme, care nu au hrănit bulbul. Oferă-i vara lumină puternică și fertilizare cu potasiu, apoi o perioadă de repaus răcoroasă, iar după aceea o repornire la căldură și umezeală moderată.
Cum se înmulțește amarilisul?
Prin bulbi: la repotare separi bulbii mici (bulbilii) formați la baza bulbului-mamă, dacă au 2–3 cm și rădăcini proprii. Îi plantezi în ghivece mici, cu partea de sus la suprafață, în substrat drenat. Înfloresc după 2–4 ani, deci metoda cere răbdare, dar este cea mai sigură.
Este amarilisul toxic pentru pisici și câini?
Da, este toxic la ingerare, mai ales bulbul, care conține alcaloizi precum licorina. La pisici și câini apar salivație, vomă, diaree și apatie, iar la cantități mari pot apărea tremurături. Ține bulbii și plantele la loc inaccesibil și mergi la veterinar dacă animalul a mușcat bulbul.
Cât de adânc se plantează bulbul de amarilis?
Îngroapă bulbul doar pe jumătate sau cel mult două treimi, cu vârful și umerii deasupra pământului, într-un ghiveci cu 2–3 cm mai larg decât bulbul. Acoperirea completă favorizează putrezirea. Udă puțin la început, doar la marginea ghiveciului, și crește treptat doza după ce apare tija florală.