Alunul turcesc (Corylus colurna) este singurul alun din Europa care crește ca un arbore adevărat, cu trunchi drept și coroană piramidală. Este o specie indigenă, rară în România, apreciată pentru silueta regulată, pentru scoarța decorativă și pentru alunele sale cu coajă groasă.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante de câmp
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 25 m
- Înflorire
- februarie, martie
- Înmulțire
- altoire, semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Balcani și Asia de Vest
Îl cauți probabil pentru o alee, un parc sau o curte mare, unde alunul comun ar fi prea mic. Este rezistent la ger, la secetă și la poluarea orașelor, dar are nevoie de spațiu, de soare și, de preferință, de sol cu calcar.
Descriere
Alunul turcesc ajunge la aproximativ 20 m înălțime și 40 cm diametru la trunchi. Tulpina este destul de dreaptă, iar la exemplarele izolate ramificarea are formă de candelabru. Scoarța formează de timpuriu un ritidom suberos, cenușiu deschis, care se desprinde în solzi mici.
Lujerii tineri sunt zvelți, lucitori, cenușii, cu glande și peri fini; cei de doi ani au scoarța suberoasă, crăpată. Mugurii sunt alterni, scurt ovo-conici și alungiți. Frunzele măsoară 8–12 cm, au pețiol lung (circa 4 cm), sunt adânc cordate la bază și dublu serate pe margine, fără peri pe față și păroase pe dos.
Florile sunt unisexuate. Amenții masculi apar foarte devreme, în februarie–martie, cu mult înainte de înfrunzire, și eliberează polen în aer. Fructele sunt achene (alune) mai mari decât la alunul comun, de aproximativ 2 cm, grupate în fascicule de 3–10. Sunt oarecum turtite, cu coaja groasă, tare și muchiată-zgrăbunțoasă. Fiecare alună este învelită până la vârf într-un involucru adânc spintecat, cu prelungiri neregulate, bogate în glande. Longevitatea arborelui ajunge la circa 200 de ani.
Înrădăcinarea este mixtă: un pivot scurt, din care pornesc numeroase rădăcini laterale. Acest sistem îl face stabil în vânt și mai puțin sensibil la secetă decât alte specii cu rădăcini superficiale.
Răspândire și habitat
Alunul turcesc crește spontan în Peninsula Balcanică, în Asia Mică și în Caucaz, până în Himalaia. În România apare în vestul Olteniei și în sudul Banatului, pe coastele însorite și calcaroase. Este o specie termofilă, adică iubitoare de căldură, și preferă stațiunile adăpostite. Se acomodează însă și în climate mai reci.
În mediul natural preferă solurile calcaroase, bogate în humus și în substanțe nutritive (eutrofe). Spre deosebire de alunul comun, care e un arbust de subarboret, alunul turcesc iese deasupra celorlalți arbori și are nevoie de lumină.
Cerințe: lumină, sol, climă
Plantează-l la soare direct sau la semiumbră ușoară. Suportă geruri de până la aproximativ –30 °C, deci iernează fără probleme în aproape toată țara. Spre deosebire de multe specii forestiere, rezistă bine la căldură și la perioadele secetoase odată ce s-a înrădăcinat.
Solul ideal este profund, bine drenat, bogat în humus și cu reacție neutră până la ușor alcalină. Tolerează și soluri mai sărace sau lutoase, dar nu băltirea apei. Udarea este moderată: exemplarul tânăr are nevoie de apă regulată în primii doi ani, apoi aproape că nu mai cere îngrijire.
Înmulțire
Pe cale naturală se înmulțește prin semințe (alune). În pepinieră se folosesc semințele pentru exemplarele obișnuite și altoirea pentru cele selecționate.
Din semințe
- Culege alunele toamna, când involucrul se usucă și se desface.
- Seamănă-le imediat în toamnă într-un loc ferit sau stratifică-le iarna în nisip umed, la rece, pentru că semințele au nevoie de frig ca să germineze.
- Primăvara, puieții răsar și pot fi repicați în ghivece sau pe un strat de pepinieră.
- Pivotul se formează devreme, de aceea mută puieții definitiv după 1–2 ani, cât rădăcina este încă ușor de scos întreagă.
Prin altoire
Pentru soiuri cu fructe mai bune sau cu portul deosebit, se altoiește pe un portaltoi obținut din semințe. Este tehnică de pepinierist, cu rezultate mai sigure decât în grădină, așa că cel mai simplu este să achiziționezi un puiet altoit.
Cultivare în grădină
Alunul turcesc este potrivit pentru spații largi: parcuri, alei, margini de livadă, curți mari. Lasă cel puțin 8–10 m față de clădiri și alți arbori. Plantează puietul toamna sau primăvara devreme, cu mulci la bază, și protejează tinerele exemplare de iepuri și rozătoare.
Nu necesită tăiere regulată. Scoate doar ramurile uscate sau încrucișate. Fructificarea începe după mai mulți ani, iar pentru rod bun este bine să existe mai mulți arbori apropiați, deoarece polenizarea se face prin vânt.
Plantare și îngrijire în primii ani
Alege puieți tineri, de 1–2 ani, cu pivotul întreg, pentru că arborele suportă greu mutarea după ce s-a dezvoltat. Sapă o groapă de două ori mai lată decât balotul de rădăcini, amestecă pământul scos cu compost și lasă coletul la nivelul solului. După plantare, udă abundent și așterne un strat de mulci de 5–8 cm, fără să atingi trunchiul. În primele două veri, udă o dată pe săptămână în lipsa ploilor.
Pentru o alee, plantează exemplarele la 8–10 m unul de altul. Tutorele este util în primii ani, ca trunchiul să rămână drept. Scoate lăstarii care apar la baza trunchiului și ramurile care concurează cu vârful, ca să păstrezi forma piramidală. Un arbore tânăr crește moderat, iar după zece ani începe să arate silueta caracteristică.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Alune goale sau cu miez viermănos | Gărgărița alunelor | Strânge și distruge fructele căzute, scutură ramurile la sfârșitul primăverii |
| Frunze cu pete maronii și uscare locală | Ciuperci foliare, în ani ploioși | Adună frunzele toamna, asigură aerisirea coroanei |
| Pete albe pulverulente pe frunze | Făinare | Taie ramurile afectate, evită excesul de azot |
| Ofilirea tinerilor puieți | Băltirea apei și putregai la rădăcini | Drenează solul, reduce udările |
Toxicitate
Alunul turcesc este sigur pentru oameni, pisici și câini. Alunele sunt comestibile pentru oameni, dar polenul eliberat iarna târziu poate provoca alergii celor sensibili.
Utilizări
- Ornamental și urban: silueta piramidală, scoarța decorativă și toleranța la poluare și secetă îl fac un arbore de alee foarte apreciat.
- Comestibil: alunele se consumă ca ale alunului comun, dar coaja groasă face spargerea mai grea, iar miezul este relativ mic față de fruct.
- Lemn: lemnul, omogen și frumos colorat, se folosește în tâmplărie și mobilier.
- Ecologic: polenul timpuriu hrănește albinele în ultimele zile de iarnă, iar fructele sunt căutate de veverițe și de păsări.
Curiozități
Alunul turcesc este monument al naturii în unele țări, iar exemplare vechi se păstrează în parcuri și în orașe vechi, unde sunt îngrijite ca arbori de interes istoric. Spre deosebire de alunul comun, nu face lăstari de la bază, ceea ce îl ajută să păstreze un singur trunchi drept.
Întrebări frecvente
Cât de mare crește alunul turcesc?
Alunul turcesc ajunge la circa 20 m înălțime, cu un trunchi de aproximativ 40 cm diametru, și poate trăi în jur de 200 de ani. Coroana este piramidală, regulată, de aceea are nevoie de mult spațiu. În curțile mici este mai potrivit alunul comun sau o altă specie de talie redusă.
Alunul turcesc face alune bune de mâncat?
Da, alunele sunt comestibile, dar au coaja groasă, tare și muchiată, iar miezul este relativ mic. Se sparg mai greu decât cele ale alunului comun. Sunt apreciate mai ales pentru valoarea ornamentală a arborelui și pentru hrana pe care o oferă faunei.
Rezistă alunul turcesc la ger?
Rezistă bine, până la aproximativ –30 °C, deci iernează în aproape toată România. Fiind o specie termofilă, preferă locuri adăpostite și însorite, dar se acomodează și în climate mai reci. Tinerii puieți se protejează cu mulci în primii ani. Într-un loc însorit, creșterea și rodul sunt mai bune.
Cum se înmulțește alunul turcesc?
Se înmulțește prin semințe, semănate toamna sau stratificate iarna în nisip umed la rece, pentru că au nevoie de frig ca să germineze. Soiurile selecționate se altoiesc pe portaltoi obținut din semințe. Altoirea este o operație pentru pepinieriști, deci acasă ia în calcul un puiet gata altoit.
Unde crește alunul turcesc în România?
În mod spontan apare în vestul Olteniei și în sudul Banatului, pe coaste însorite și calcaroase. Este o specie termofilă, care preferă solurile bogate în humus și cu calcar. În afara arealului natural, arborele este plantat în parcuri și pe străzi, ca arbore ornamental.