Aglaonema (Aglaonema commutatum) este o plantă de apartament apreciată pentru frunzele late, lucioase, cu pete argintii, verzi sau roșiatice, și pentru felul în care suportă lumina slabă. Dacă vrei o plantă decorativă pentru o cameră mai puțin luminoasă și nu ai timp de îngrijiri complicate, aglaonema este o alegere bună.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de apartament
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- interior
- Lumină
- umbră
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- 15 °C
- Înălțime
- până la 80 cm
- Înmulțire
- divizare
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Asia tropicală (Filipine, Asia de Sud-Est)
Are totuși o limită clară: nu iubește frigul. Sub 15°C încetează să crească, iar iarna, lângă o fereastră rece sau pe un pervaz neîncălzit, își pierde frunzele. Fii atent și la sevă, pentru că planta este toxică la ingerare și iritantă pentru piele.
Iată cum o amplasezi, cum o uzi, cum o înmulțești și ce faci când apar probleme.
Descriere
Aglaonema este o plantă erbacee veșnic verde, cu tulpina scurtă, care ajunge să formeze o tufă de 50–80 cm înălțime. Frunzele sunt ovale-lanceolate, lungi de 15–30 cm, cu nervura mediană vizibilă și cu modele care depind de soi: pete argintii pe fond verde, nuanțe de roz, roșu sau crem. Soiurile cu frunze colorate sunt mai frumoase, dar și mai pretențioase la temperatură și lumină.
În primăvară sau vară, planta mai veche formează o inflorescență asemănătoare cu cea a crinului de pace: o spată verzuie-albicioasă în jurul unui spadice scurt. După înflorire pot apărea fructe de culoare roșie, care sunt toxice. Ca planta să nu se obosească, poți tăia inflorescența.
Lumină și temperatură
Aglaonema suportă bine umbra și lumina difuză slabă. O poți ține într-o cameră cu fereastră spre nord sau la 2–3 metri de o fereastră spre sud. Soiurile cu frunze verde închis rezistă la cele mai slabe condiții; cele colorate (cu roz, roșu) au nevoie de lumină ceva mai puternică, dar tot filtrată, altfel își pierd culoarea. Soarele direct de vară arde frunzele și lasă pete maronii.
Temperatura optimă este între 18 și 27°C. Nu coborî sub 15°C: la 10–12°C frunzele se îndoaie, se îngălbenesc și cad, iar rădăcinile pot putrezi. Iarna, nu așeza ghiveciul pe un pervaz de piatră sau lângă geam rece și ferește-l de curenți. Nu o ține nici lângă calorifer: aerul foarte uscat favorizează dăunătorii.
Udare
Aglaonema preferă un substrat ușor umed, dar niciodată îmbibat. Udă când primii 2–3 cm de pământ s-au uscat, de obicei o dată pe săptămână vara și o dată la 10–14 zile iarna. Cu cât camera este mai rece și mai întunecată, cu atât ai nevoie de mai puțină apă.
- Folosește apă la temperatura camerei, decantată; planta este sensibilă la apa foarte rece și la calcar.
- Scurge farfuria după udare.
- Dacă frunzele atârnă moi, verifică întâi rădăcinile: cauza este adesea excesul de apă, nu lipsa ei.
Aglaonema suportă aerul uscat al apartamentelor mai bine decât alte plante tropicale, dar apreciază o pulverizare ocazională sau o ștergere a frunzelor cu o cârpă umedă, care îndepărtează praful și previne păianjenul roșu.
Un semn practic de verificare: ridică ghiveciul. Dacă este ușor, substratul s-a uscat și poți uda; dacă este greu, mai așteaptă. Planta nu are rădăcini adânci, deci un deget băgat 2–3 cm în pământ spune la fel de bine. Evită să uzi după un program fix, pentru că necesarul de apă se schimbă cu temperatura, cu lumina și cu mărimea plantei. O aglaonema ținută la 18°C în semiumbră consumă mult mai puțină apă decât una aflată la 25°C lângă o fereastră luminoasă.
Sol și fertilizare
Folosește un substrat ușor și afânat, bogat în materie organică: pământ universal de bună calitate amestecat cu perlit sau scoarță fină de pin și puțină turbă, ca să rețină umezeala fără să se compacteze. Ghiveciul trebuie să aibă drenaj. Reacția ușor acidă sau neutră este potrivită.
Repotează primăvara, la 2–3 ani, într-un ghiveci cu 2–3 cm mai larg. Planta crește lent și nu are nevoie de ghivece mari. Poartă mănuși, pentru că seva poate irita pielea.
Fertilizează din aprilie până în septembrie, o dată la 3–4 săptămâni, cu un îngrășământ lichid pentru plante cu frunze decorative, la jumătate din doza de pe etichetă. Iarna oprește fertilizarea.
Dacă planta are frunze mari, murdare de praf, ștergerea lor lunară ajută și la fotosinteză, nu doar la aspect. Alege un loc stabil: aglaonema nu suportă mutările dese și reacționează la schimbarea bruscă a locului cu frunze căzute. Atenție și la soiurile hibride cu frunze roșii sau roz: sunt mai sensibile la frig și au nevoie de cel puțin 18°C constant, plus lumină ceva mai bună decât formele verzi, care se descurcă bine și într-un colț mai întunecos al camerei.
Înmulțire
Cea mai simplă și mai sigură metodă la aglaonema este divizarea tufei. Planta formează la bază lăstari laterali care devin mici plante cu rădăcini proprii, ușor de separat.
Divizarea tufei
- Fă operația primăvara, la repotare, când planta este în plină creștere.
- Udă planta cu o zi înainte, apoi scoate-o din ghiveci și îndepărtează pământul de pe rădăcini.
- Identifică lăstarii laterali cu rădăcini proprii și cel puțin 3–4 frunze.
- Separă-i cu un cuțit curat, dezinfectat cu alcool; dacă rădăcinile sunt încâlcite, desfă-le cu mâna.
- Pudrează tăieturile cu praf de cărbune și lasă-le să se usuce o oră.
- Plantează fiecare porțiune într-un ghiveci mic, în substrat afânat, și udă ușor.
- Ține-le la căldură (peste 20°C) și umiditate, în lumină difuză, până apar frunze noi.
Folosește mănuși: seva iritantă poate provoca mâncărimi și roșeață. Nu uda excesiv porțiunile proaspăt separate, pentru că au puține rădăcini și putrezesc ușor.
Tăiere
Nu necesită tăieri de formare. Taie frunzele uscate sau îngălbenite chiar de la bază și, dacă planta a devenit înaltă și golașă la bază, o poți regenera prin divizare. Inflorescențele se pot tăia pentru ca planta să-și păstreze energia pentru frunze.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze moi, îngălbenite, tulpina putrezește la bază | Exces de apă, substrat compact sau frig | Scoate planta, taie părțile putrede, repotează în substrat uscat, redu udarea |
| Margini brune și uscate | Aer foarte uscat, apă dură sau exces de îngrășământ | Folosește apă decantată, redu fertilizarea, șterge frunzele |
| Frunze răsucite sau cu pete decolorate, cad iarna | Frig sub 15°C sau curenți | Mută planta într-un loc cald, ferit de geam |
| Pânză fină și puncte palide pe dos | Păianjen roșu | Spală frunzele cu apă, mărește umiditatea, tratează cu săpun insecticid |
| Depuneri albicioase, cerate la baza frunzelor | Cochenile făinoase | Șterge cu tampon cu alcool, repetă tratamentul săptămânal |
| Pete maronii, umede, cu halou galben | Boli fungice sau bacteriene, favorizate de umezeala pe frunze | Elimină frunzele afectate, udă doar la rădăcină, aerisește |
Toxicitate
Pentru oameni: toată planta conține cristale de oxalat de calciu. Dacă o mestecă un copil sau un adult, apar usturime și umflare a gurii, salivație, uneori dificultăți la înghițire. Seva poate irita pielea. Spală gura cu apă și, dacă simptomele persistă, sună la 112 sau consultă un medic.
Pentru pisici: este toxică la ingerare, cu aceleași simptome: salivație, vomă, iritarea gurii. Ține planta la înălțime sau într-o cameră închisă.
Pentru câini: la fel, toxică la ingerare, cu iritații ale gurii și vomă. Merge la veterinar dacă animalul a mâncat mult din plantă.
Utilizări
Aglaonema este o plantă strict ornamentală: potrivită pentru birouri, holuri, camere cu lumină slabă și băi luminoase. Combină bine cu pothos, filodendron sau aspidistra. În regiunile de origine, unele specii de Aglaonema au fost folosite în medicina populară asiatică, dar nu există dovezi suficiente că ar fi sigure pentru consum, deci nu o folosi în acest scop. Cu aer proaspăt și lumină corectă, planta rămâne decorativă mulți ani.
Întrebări frecvente
Aglaonema poate sta într-o cameră fără lumină directă?
Da, aglaonema suportă bine umbra și lumina difuză slabă, motiv pentru care este potrivită pentru camere cu fereastră spre nord sau pentru un loc la câțiva metri de geam. Soiurile cu frunze verde închis sunt cele mai rezistente. Soiurile colorate au nevoie de lumină mai mult, dar tot filtrată, ca să nu își piardă nuanțele.
De ce cad frunzele aglaonemei iarna?
Cauza cea mai frecventă este frigul. Sub 15°C planta își oprește creșterea, iar la 10–12°C frunzele se îndoaie, se îngălbenesc și cad. Mută ghiveciul departe de geamul rece și de curenți, ține-l la peste 18°C și reduce udarea. Dacă rădăcinile nu sunt putrezite, planta se refac în primăvară.
Este aglaonema periculoasă pentru pisici și câini?
Da, este toxică la ingerare, pentru că toată planta conține cristale de oxalat de calciu. Animalul care o mușcă poate avea salivație abundentă, iritația gurii, vomă și dificultăți la înghițire. Ține ghiveciul la loc inaccesibil și mergi la medicul veterinar dacă a mâncat o cantitate mai mare.
Cum înmulțesc aglaonema?
Prin divizarea tufei, primăvara, la repotare. Scoți planta, separi lăstarii laterali care au rădăcini proprii și 3–4 frunze, cu un cuțit curat, și plantezi fiecare porțiune în substrat afânat. Poartă mănuși, pentru că seva irită pielea, și ține noile plante la căldură, peste 20°C, și lumină difuză.
Cât de des se udă aglaonema?
Când primii 2–3 cm de substrat sunt uscați: de obicei o dată pe săptămână vara și o dată la 10–14 zile iarna. Folosește apă la temperatura camerei și scurge farfuria. Un substrat prea ud, mai ales într-o cameră rece, duce rapid la putrezirea tulpinii și a rădăcinilor, deci mai bine udă puțin.