Paltin de munte (Acer pseudoplatanus)

Paltinul de munte este un arbore indigen de mărimea I, cu înălţimi ce pot atinge 30-40 m.
Înrădăcinarea este puternică, pivotant-trasantă.
Tulpina estedreaptă, bine elagată în masiv, la arborii izolţi cu trunchi scurt.
Scoarţa cenuşie, mult timp netedă, formează după 30-40 ani un ritidom brun-cenuşiu exfoliabil în plăci mari neregulate.
 

Lemn de calitate superioară, alb-gălbui, fără duramen vizibil.
Coroană largă, ovoidă, neregulat întreruptă.
Lujeri viguroşi, brun-verzui deschişi, glabri, cu lenticele.
Muguri opuşi, ovoizi, depărtaţi de lujer, cu solzi verzi tiviţi pe margine cu o dungă brună; cel terminal este mai mare, iar cei laterali
uniţi printr-o linie stipelară orizontală.
Frunze mari, de 12-20 cm, penta-palmat-lobate, cu lobi acuminaţi ce au margine crenat-serată, cu sinusuri înguste şi ascuţite, pe dos glauce, păroase doar la început; peţiolul de 5-15 cm nu conţine suc lăptos.
 

Flori poligame, andromonoice, verzui-gălbui, grupate în panicule bogate pendente, de 5-15 cm şi apar după înfrunzire.
Fructele sunt disamare, cu nucule convexe şi aripi de 3-6 cm, unite sub un unghi ascuţit sau drept.
Fructificaţia apare de la 30-40 ani în masiv, aproape anual şi abundent, iar maturarea are loc prin septembrie.
 

Creşterile sunt foarte viguroase, rapide în tinereţe, la 30 ani sunt similare fagului sau gorunului de 50-60 ani (aceştia îl egalează la 100- 120 ani).
Longevitatea paltinului de munte este de 400-500 ani.