Castanul comestibil (Castanea sativa )

Castanul comestibil este un arbore de talie mare, răspândit în toate ţările din jurul mării Mediterane şi în special în Italia şi Franţa. La noi îl găsim in general în amestec, eu alte specii forestiere şi în. special cu stejarul şi fagul in Oltenia, de la Baia de Aramă până la Rm. Vâlcea, în Maramureş (la Tăuţi, Baia Mare, Baia Sprie) şi in apropiere de Oradea.

Castanul creşte acolo unde temperatura nu scade prea mult în timpul iernii şi unde cad precipitaţii mai bogate, în timpul, anului. Se dezvoltă bine pe solurile profunde, reavene cu un ridicat conţinut de nisip şi pietriş, cu umiditate potrivită, bogate in potasiu. în optimul lui de vegetaţie, pe aceste soluri, castanul atinge înălţimea de 30 m şi diametrul de peste 1m.

Fructele, denumite castane, sunt achene, de culoare brună închis, câte 1-3 intr-o cupă ghimpoasă. Se coc in lunile octombrie – noiembrie când se eliberează prin desfacerea cupei în patru valve. Un fruct cântăreşte între 2,0 şi 4,2 g. În masiv castanul comestibil fructifică de la vârsta de 40-60 ani, la 2-3 am. Izolat, fructifică de la 20-30 ani, aproape anual şi abundent. Exemplarele provenite din lăstari fructifică de la vârsta de 10—15 ani. Fructele se adună cu mina, după ce au căzut jos sau au fost scuturate. Un arbore produce în medic 60-65 kg castane. Ele trebuie prelucrate îndată după recoltare, deoarece se usucă foarte repede sau sunt infectate de ciuperci. Din greutatea unei castane 50% reprezintă apă, 10-15% coajă, iar restul amidon, uleiuri şi alte substanţe precum şi vitamina K.

Castanele se consumă prăjite, fierte sau coapte; se folosesc la pregătirea compoturilor, ciocolatelor, sau cu umpluturi la bomboane. Prin presare, se obţine din ele un ulei comestibil, insă cea mai largă utilizare in prezent în industria alimentară o are la prepararea pireului de castane, după ce au fost fierte în prealabil. Coaja de pe exemplarele tinere se utilizează la tăbăcitul pieilor.