Castan brun (Castanea sativa)

Castanul brun este un arbore indigen si poate atinge 30 m înălţime.

Castanul bun are origine mediteraneană, fiind răspândit în Europa, din Spania până în Peninsula Balcanică, trece în Asia Mică, Caucaz şi nordvestul Africii (Maroc, Algeria, Tunisia).

În România, el vegetează în regiunile cu climat blând: depresiunea subcarpatică a Olteniei (Tismana, Polovragi, Baia de Aramă etc.) şi nordvestul ţării (Baia Mare, Baia Sprie, etc.); cultura castanului a fost extinsă în Transilvania, Oltenia.

Castanul bun este o specie tipică de climat mediteranean, cald şi umed, ferit de îngheţuri puternice şi geruri mari. Se dezvoltă bine pe soluri formate pe roci vulcanice, şisturi cristaline, bogate în feldspaţi potasici, afânate, aerisite, permeabile; este specie calcifugă.

Tulpina este dreaptă, cilindrică; la noi creşte izolat sau în arborete rărite, astfel încât la bătrâneţe exemplarele au tulpini groase, înălţimi reduse, coroana deasă, lăbărţată, şi ramuri joase, larg dezvoltate.

Scoarţa este netedă, cenuşiu-verzuie, cu pete mici albicioase, la bătrâneţe cu ritidom brun-închis adânc crăpat.

Lemnul de calitate superioară, comparabil cu al stejarului şi gorunului, cu duramen larg brun-închis, cu numeroase întrebuinţări.

Lujerii muchiaţi, glabri, nelucitori, cu lenticele rare albicioase.

Muguri alterni, turtit-ovoizi, acuţi, obişnuit cu doi solzi roşcaţi ciliaţi pe margine, deplasaţi lateral faţă de cicatrice.

Frunze – mari, 10-15 cm, oblong lanceolate, acuminate, pe margine cu dinţi rari lung spinoşi, nervaţiune proeminentă.

Flori unisexuat monoice, apar prin iunie, cele mascule sunt grupate în amenţi erecţi, galbeni, lungi de 10-30 cm, iar cele femele stau câte 2-3 la baza amenţilor masculi, înconjurate de un involucru verde cu spini lungi.