Carpen (Carpinus betulus)
Carpenul este un arbore indigen, rar depăşind 25 m înălţime.
Arealul general este Europa şi Asia de sud-vest, mergând de la Oceanul Atlantic până în Crimeea, Caucaz, nordul Mării Negre, iar în est ajunge până la Don, evitând stepele ruseşti şi româneşti; de la sud la nord, carpenul se întinde de la Marea Mediterană şi până dincolo de 550 latitudine nordică, în Danemarca şi sudul Suediei. Centrul răspândirii este Europa centrală.
În România este specie de câmpie şi deal şi participă la constituirea pădurilor de şleau, alături de stejar, gorun, ulm de câmp, jugastru etc.
Optimul altitudinal este în intervalul 100-450 m, dar urcă şi în zona amestecurilor de fag cu răşinoase şi a brădetelor, ajungând până la 1000- 1200 m în Carpaţii Meridionali.
Graniţele arealului românesc sunt silvostepa Moldovei şi a Munteniei, aceastea constituind, în acelaşi timp, limita estică a arealului european.
Tulpina obişnuit canelată, în masiv strâns destul de dreaptă, uneori răsucită, torsionată.
Scoarţa este netedă, cenuşiu-verzuie, cu pete mici albicioase ce sunt de fapt nişte licheni crustacei, subţire, nu formează ritidom. Lemnul este albicios, fără duramen evident, dur compact, greu.
Frunze ovat eliptice, 5-10 cm, acuminate, la bază rotunjite, dublu serate, pe dos sericeu păroase, cu peţiol scurt de 10-12 mm, pubescent; limbul apare încreţit datorită nervaţiunii proeminente.
Flori unisexuat monoice, grupate în amenţi pendenţi ce apar în aprilie; amenţii masculi sunt galben-verzi, de 4-6 cm, cei femeli verzi, poartă la subsuoara bracteilor caduce câte două flori cu câte o bractee şi 2 bracteole care se contopesc şi formează un înveliş trilobat.
Fructele sunt achene de 8-10 mm, verzi la început, brune după coacere, lat ovoide, turtite, costate longitudinal, la vârf cu două stile şi resturi de perigon; sunt aşezate la baza involucrului foliaceu trilobat ce are lobul median mult mai mare.
