Carcel (Ephedra distachya)

Cârcelul este un subarbust indigen tufos, scund, cu tulpina la bază târâtoare, des ramificată, cu ramuri verzi striate.

Cârcelul are un areal central şi sud-european, asiatic.

În România apare în general în stepă şi silvostepă, în câteva staţiuni: Agigea, Taşaul, Delta Dunării, Tanacu, Sârbi-Vaslui, Cheile Turzii, Suatu etc.

Este adaptat la un climat continental excesiv, suportă căldura şi seceta, fiins astfel un element termofil, xerofit.

Creşte cu predilecţie pe substrate calcaroase, marne, nisipuri (dune maritime şi continentale).

Frunzele sunt opuse, mici, 2 mm, scvamiforme, ca nişte teci concrescute la bază.

Florile sunt unisexuat dioice, galbene, iar seminţe sunt parţial înconjurate de un aril roşiatic cărnos, deschis la vârf, de 6-7 mm, cu două seminţe.

Lemnul conţine trahei ca la foioase.

Ramurile, şi florile conţin EPHEDRINĂ, alcaloid utilizat împotriva astmului şi a bronşitelor.