Bujor de munte (Rhododendron kotschyi)

Bujorul de munte este un arbust indigen, scund, 50 cm, cu tulpini lungi, puţin ramificate şi lujeri cu glande ruginii, solzoase.
Frunze alterne, de 1-2 cm, persistente, pieloase, îngrămădite spre vârful lujerilor, eliptice, cuneate, cu marginea întreagă şi puţin răsfrântă, iar pe dos cu glande ruginii, ca şi lujerii.
 

Flori roşii-purpurii sau roz aprins, mari de 1.5-2 cm, pe tip 5, grupate câte 6-10 în raceme terminale; apar în mai-iunie, în funcţie de vreme.
Fructele sunt capsule, ce se desfac în 5 valve.
Lăstăreşte şi drajonează.
 

Smirdarul este un element dacic, ce formează tufărişuri scunde în etajul subalpin şi alpin din Carpaţii Meridionali şi Orientali, din munţii Rodnei şi până în masivul Godeanu.
 

De asemenea, poate fi întâlnit în pâlcuri întinse pe stâncării şi versanţi cu zăpadă ce se topeşte repede în primăvară.
Formează desişuri compacte în gol alpin, instalându-se pe soluri acide (“rankere”), extrem oligotrofe, la 1900-2100 m, dar urcă şi la 2300 m.
 

Este o specie alpino-xerofită, adaptată la climatul aspru, secetos fiziologic, cu insolaţie puternică, aer rarefiat şi vânturi puternice. Are un rol antierozional însemnat (sistem radicular întreţesut).