Pothos (Epipremnum aureum) - Lumea plantelor

Pe scurt despre Pothos

Pothos, cunoscut la noi și ca iederă-de-cameră, este una dintre cele mai îndrăgite plante de apartament, tocmai pentru că iartă greșelile și crește repede. Lianele sale cu frunze în formă de inimă pot fi lăsate să cadă elegant dintr-un ghiveci suspendat sau pot fi ghidate în sus pe un tutore. Este planta ideală pentru începători, dar și pentru cei care vor un colț verde fără bătăi de cap.

Fișa plantei

Categorie: Plante de apartament
Tip: cățărătoare
Amplasare: interior
Lumină: umbră
Udare: moderat
Dificultate: ușoară
Temp. minimă: 12 °C
Înălțime: până la 2 m
Înmulțire: butași
Caracteristici: creștere rapidă, iubește umiditatea
Toxicitate: toxică la ingerare
Origine: Asia de Sud-Est

Descriere

Epipremnum aureum face parte din familia Araceae și provine din zonele tropicale, originar fiind din insulele din sud-estul Asiei și Pacificul de Sud. În habitatul natural se cațără pe trunchiurile copacilor cu ajutorul rădăcinilor aeriene și poate atinge dimensiuni impresionante, cu frunze foarte mari. În casă, însă, rămâne mult mai compact, frunzele păstrându-și forma de inimă și mărimea de câțiva centimetri până la peste zece centimetri.

Frunzele sunt lucioase, de un verde intens, adesea marmorate cu galben, alb-crem sau auriu, în funcție de soi. Printre cele mai populare varietăți se numără „Golden Pothos” (verde cu galben), „Marble Queen” (puternic pătat cu alb), „Neon” (verde-lime strălucitor) și „N’Joy”. Tulpinile cresc rapid și pot ajunge la câțiva metri lungime, ceea ce face din pothos o plantă excelentă pentru rafturi înalte, dulapuri sau ghivece suspendate.

Lumina de care are nevoie

Pothos preferă lumina indirectă, medie spre puternică. În aceste condiții crește viguros, iar frunzele variegate își păstrează contrastul frumos de culori. Este o plantă remarcabil de tolerantă și se descurcă și în încăperi mai întunecoase, motiv pentru care este atât de apreciată pentru birouri și holuri.

Există însă două lucruri de reținut. În primul rând, soiurile cu frunze foarte variegate (precum „Marble Queen”) au nevoie de mai multă lumină pentru a-și menține marmorarea; la întuneric, frunzele noi tind să devină tot mai verzi. În al doilea rând, soarele direct și puternic poate arde frunzele, lăsând pete maro sau decolorate. Ideal este un loc luminos, dar ferit de razele directe ale soarelui de la prânz.

Udarea

Pothos preferă un regim de udare moderat. Cea mai sigură metodă este să verifici substratul cu degetul: udă planta abundent atunci când primii 2-3 cm de sus s-au uscat. În medie, aceasta înseamnă o dată pe săptămână vara și mai rar iarna, dar frecvența reală depinde de lumină, temperatură și mărimea ghiveciului.

Cea mai frecventă greșeală este udarea în exces. Pothos preferă să se zvânte ușor între udări, iar rădăcinile lăsate constant în apă putrezesc. Asigură-te întotdeauna că ghiveciul are găuri de drenaj și golește farfuria de surplusul de apă după udare. Un semn util: când frunzele atârnă moale, planta îți cere apă și își revine rapid după udare.

Substrat și replantare

Pothos nu este pretențios la substrat. Un amestec universal pentru plante de apartament, afânat și bine drenat este perfect. Pentru un drenaj mai bun, poți adăuga perlit, scoarță fină de pin sau puțin nisip. Substratul ideal este ușor acid spre neutru.

Replantarea se face de regulă o dată la 1-2 ani, primăvara, sau atunci când rădăcinile încep să iasă prin găurile de drenaj ori planta s-a oprit vizibil din creștere. Alege un ghiveci cu doar câțiva centimetri mai mare în diametru decât cel anterior; un vas prea mare reține prea multă apă și crește riscul de putrezire. După replantare, udă moderat și ține planta departe de soarele direct câteva zile.

Înmulțire

Pothos se înmulțește extrem de ușor prin butași în apă, fiind una dintre cele mai recomandate plante pentru cei care vor să încerce înmulțirea pentru prima dată.

Taie un fragment de tulpină de 10-15 cm, având grijă să includă cel puțin un nod (zona îngroșată de unde pornesc frunza și rădăcinile aeriene).
Îndepărtează frunzele de jos, astfel încât nodul să rămână liber.
Pune butașul într-un pahar cu apă curată, cu nodul scufundat, dar frunzele deasupra apei.
Așază paharul într-un loc luminos, fără soare direct, și schimbă apa la câteva zile.
În 2-4 săptămâni apar rădăcini noi. Când acestea au câțiva centimetri, mută butașul în substrat și udă-l.

Alternativ, butașii pot fi plantați direct în substrat umed, sărind peste etapa cu apă.

Probleme frecvente

Frunze îngălbenite: cel mai adesea cauzate de udarea în exces sau de drenajul slab. Verifică rădăcinile și lasă substratul să se usuce mai mult între udări.
Vârfuri și margini maro, uscate: aer prea uscat, substrat lăsat complet uscat prea mult timp sau exces de îngrășământ.
Pete maro decolorate pe frunze: de obicei arsuri de la soarele direct. Mută planta într-un loc cu lumină indirectă.
Tulpini lungi cu frunze rare: lumină insuficientă. Apropie planta de o sursă de lumină mai bună.
Frunze noi tot mai verzi, fără marmorare: lipsă de lumină la soiurile variegate.
Dăunători: ocazional pot apărea păianjeni roșii sau cochenile; șterge frunzele și tratează cu o soluție potrivită.

Curiozități

Pothos este atât de rezistent încât a primit porecla de „planta de neomorât” (devil’s ivy în engleză), pentru că rămâne verde chiar și în condiții pe care multe alte plante nu le-ar suporta. În habitatul tropical natural, lianele se cațără pe copaci înalți, iar frunzele mature pot deveni enorme și pot căpăta forme adânc tăiate, foarte diferite de frunzulițele în formă de inimă pe care le vedem în ghivece. În cultura de apartament, planta înflorește extrem de rar, așa că este apreciată aproape exclusiv pentru frunzișul său decorativ.

Întrebări frecvente

Este pothos toxic pentru pisici și câini?

Da. Pothos conține cristale de oxalat de calciu, care îl fac toxic pentru pisici, câini și alte animale de companie dacă este mâncat. Poate provoca iritații ale gurii, salivație excesivă și vărsături. Ține planta la îndemâna animalelor și a copiilor mici.

Cât de des trebuie să ud pothosul?

Udă-l atunci când primii 2-3 cm de substrat s-au uscat, în medie o dată pe săptămână vara și mai rar iarna. Mai bine puțin mai uscat decât prea umed, deoarece excesul de apă duce la putrezirea rădăcinilor.

De ce îngălbenesc frunzele de pothos?

Cea mai frecventă cauză este udarea în exces sau drenajul insuficient. Lasă substratul să se usuce mai bine între udări, asigură-te că ghiveciul are găuri de drenaj și golește farfuria de surplusul de apă.

Poate crește pothos fără lumină directă?

Da, pothos tolerează foarte bine lumina indirectă și chiar încăperile mai întunecoase, motiv pentru care este atât de potrivit pentru birouri. Totuși, în lumină prea slabă creșterea încetinește, iar soiurile variegate își pierd marmorarea.