Pinus nigra, pinul negru, este un conifer exotic cu înălțimi care pot atinge 40 m. Culoarea negricioasă a scoarței, a lujerilor și a acelor a determinat denumirea. Este un pin viguros, cu coroană deasă, foarte rezistent la secetă, la calcar și la soluri grele.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 35 m
- Înmulțire
- semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa de Sud
Îl cauți probabil pentru împădurirea terenurilor degradate, pentru perdele de protecție sau pentru parcuri și spații verzi, unde alți pini cresc greu. Este o specie robustă și ușor de cultivat, cu condiția să primească soare.
Mai jos găsești descrierea, răspândirea, cerințele, înmulțirea, bolile, toxicitatea și utilizările.
Descriere
Tulpina este dreaptă, cu verticile regulate și elagaj greoi, adică ramurile de jos se desprind greu. Scoarța este cenușie-negricioasă, cu ritidom timpuriu, gros, larg crăpat. Lemnul are duramen brun-roșcat și canale rezinifere rare, fiind de calitate inferioară celui de pin silvestru.
Coroana este piramidală și deasă, iar la bătrânețe devine tabulară. Pe terenuri pietroase și superficiale coroana este turtită, iar tulpina strâmbă și răsucită. Lujerii sunt foarte groși, bruni-negricioși și glabri, iar mugurii sunt cilindrici, brun-cenușii, mari, de 12–24 mm și rășinoși.
Acele sunt câte două în teacă, lungi de 8–14 cm, rigide, ascuțite, drepte sau ușor curbate spre lujer, de culoare verde închis. Formează un frunziș mai des decât la pinul silvestru și durează 4–6 ani.
Florile sunt unisexuat monoice: cele masculine sunt în amenți galbeni, grupați în buchete, iar cele feminine sunt conulețe roșii-violacei. Conurile apar câte 2–4, aproape perpendicular pe lujer, sunt sesile, ovoid-conice, de 5–8 cm, simetrice, brune-gălbui lucioase. Marginea superioară a solzului este aproape rotunjită, apofiza este proeminentă, iar la solzii superiori umbelicul are un ghimp scurt.
Semințele sunt mari, de 5–6 mm, aripate, brune, uneori pestrițe, cu aripă neagră strălucitoare. La 1 kg intră circa 50.000 de semințe.
Răspândire și habitat
Arealul general al pinului negru include Africa de Nord, jumătatea estică a Peninsulei Iberice, sud-vestul Franței, Corsica, Sicilia, Alpii Italiei și Austriei, Bosnia, Herțegovina, Bulgaria, Grecia și Turcia. Cele mai mari suprafețe le ocupă în Spania și Turcia. Ca subspecie apare în Crimeea și în Banat (Pinus nigra subsp. banatica).
La noi s-au creat plantații cu pin negru, mai ales în Transilvania. A fost tratat ca arbore de spații verzi și pentru împădurirea terenurilor degradate din apropierea orașelor și satelor, pe versanți repezi și accidentați, pe islazuri degradate.
Cerințe: lumină, sol, climă
Pinul negru are temperament de lumină și are nevoie de soare direct. Spre deosebire de pinul silvestru, are o amplitudine climatică mai limitată: este o specie de climate calde, mediteraneene, cu înghețuri târzii rare. Rezistă totuși la ger până la aproximativ -30°C.
În acest context climatic este foarte puțin exigent. Poate vegeta pe soluri grele argiloase, pe versanți repezi calcaroși, expuși încălzirii excesive și uscăciunii. Protejează solul mai bine decât pinul silvestru. Înrădăcinarea este pivotant-trasantă și mai puțin profundă decât la pinul silvestru.
Udarea este rară: după instalare se descurcă singur, inclusiv în veri secetoase. Dificultatea cultivării este ușoară. Maturitatea fructificării intervine la 20–30 de ani, iar periodicitatea este de 2–3 ani. Creșterile sunt destul de mari, dar din al treilea an mai slabe decât la pinul silvestru. Longevitatea este de 500–600 de ani.
Înmulțire
Se înmulțește din semințe. Conurile ajung la maturitate în doi ani (maturație bienală) și se desfac în primăvara anului al treilea. Puterea germinativă este de 40–60%.
- Culege conurile mature și ține-le la căldură uscată până se deschid.
- Scoate semințele aripate și îndepărtează aripile.
- Stratifică semințele la rece și umed, în nisip, timp de una–două luni.
- Seamănă primăvara în ghivece adânci sau într-un strat afânat, la aproximativ 1 cm adâncime.
- Menține substratul ușor umed și protejează răsadurile de soarele puternic în primele săptămâni.
- Mută puieții la locul definitiv după un an sau doi.
Cultivare în grădină
Plantează pinul negru într-un loc deschis și însorit, cu cel puțin 8–10 m spațiu liber. Este potrivit pentru parcuri, perdele de protecție, versanți și soluri grele sau calcaroase. Rezistă destul de bine la poluarea urbană. Nu necesită fertilizare, iar tăierea se limitează la ramurile uscate. Pe sol foarte compact, mărește drenajul la plantare.
Plantare pas cu pas
- Alege perioada: toamna târziu sau primăvara devreme, cât timp arborele este în repaus vegetativ.
- Sapă o groapă de două ori mai largă decât blocul de pământ, dar nu mai adâncă decât acesta.
- Așază puietul la același nivel la care a crescut în ghiveci sau în pepinieră, fără să îngropi coletul.
- Umple groapa cu pământul scos, fără îngrășăminte chimice în contact cu rădăcinile, și tasează ușor.
- Udă abundent imediat după plantare și pune un strat de 5–7 cm de mulci de scoarță, ținut la distanță de trunchi.
- Udă regulat în primul an și supraveghează puietul în prima iarnă.
Pinul negru este printre cei mai potriviți pini pentru terenurile dificile: argile compacte, sol calcaros, pante însorite. Cere însă loc, pentru că o coroană matură este deasă și foarte lată, iar umbra ei este adâncă. Frunzișul des îl face valoros ca perdea de vânt, ca barieră vizuală și ca fixator de erodare pe versanți.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Vârfuri de lujeri brune, ace scurte, uscate | Ciuperci care atacă lujerii (de exemplu Diplodia) | Taie lujerii atacați, evită stresul și excesul de umezeală |
| Ace brune, căderea lor prematură | Boli fungice ale acelor | Aerisire bună, strânge acele căzute, taie ramurile afectate |
| Cuiburi mătăsoase pe ramuri, ace roase | Omizi defoliatoare, inclusiv omida procesionară a pinului | Îndepărtează cuiburile cu protecție, tratament autorizat la atac puternic |
| Uscarea unor porțiuni de coroană, ciuperci la baza trunchiului | Putregai al rădăcinilor | Drenaj bun; elimină arborii bolnavi, nu replanta în același loc |
Toxicitate
- Oameni: specia este considerată sigură. Rășina poate irita pielea sensibilă.
- Pisici: nu este o plantă periculoasă, dar ace sau rășină mestecate pot irita stomacul.
- Câini: în general inofensiv, însă conurile și ramurile pot da probleme digestive. Omizile procesionare sunt periculoase pentru câini.
Utilizări
Pinul negru a fost folosit pentru împădurirea terenurilor degradate, pe versanți repezi și pe islazuri. Este prețuit ca arbore de spații verzi, perdele de protecție și fixare a solului. Lemnul este de calitate inferioară celui de pin silvestru, dar se folosește în construcții simple, ambalaje și combustibil. Rășina are utilizări industriale.
Atunci când este plantat în masă, pinul negru formează păduri închise, cu sol acoperit gros de ace, în care nu cresc multe alte plante. De aceea se folosește mai ales pentru terenuri unde scopul este împădurirea și protecția solului, nu un sub-etaj bogat. Trebuie ținut cont și de faptul că omizile procesionare apar în anii calzi, iar contactul cu perișorii lor este iritant pentru oameni și animale.
Curiozități
Pinul negru poate trăi 500–600 de ani. Subspecia din Banat este un relict valoros al florei țării.
Întrebări frecvente
Rezistă pinul negru la secetă și calcar?
Da, este foarte puțin exigent: poate vegeta pe soluri grele argiloase și pe versanți calcaroși, expuși încălzirii excesive și uscăciunii. Este mai rezistent la secetă decât pinul silvestru. Nu suportă însă solul băltit permanent. Pentru rezultate bune, alege un loc potrivit de la început și urmărește arborele în primii ani după plantare.
Cât de înalt crește pinul negru?
Poate atinge 40 m înălțime, cu coroană piramidală deasă, tabulară la bătrânețe. Pe terenuri pietroase și superficiale rămâne mai mic, cu coroana turtită și tulpina strâmbă. Poate trăi 500–600 de ani. Pentru rezultate bune, alege un loc potrivit de la început și urmărește arborele în primii ani după plantare.
Ce diferență este între pinul negru și pinul silvestru?
Pinul negru are acele mai lungi, de 8–14 cm, verzi-închis, rigide și mai dese, iar scoarța este cenușie-negricioasă și gros crăpată. Conurile sunt mai mari, de 5–8 cm, lucioase. Este mai pretențios la climă, preferând climate calde, dar mai puțin pretențios la sol.
Cum se înmulțește pinul negru?
Se înmulțește din semințe, care au putere germinativă de 40–60%. Le stratifici la rece o lună–două, apoi le semeni primăvara, la aproximativ 1 cm adâncime. Puieții se mută la locul definitiv după un an sau doi. Pentru rezultate bune, alege un loc potrivit de la început și urmărește arborele în primii ani după plantare.
Unde a fost plantat pinul negru în România?
S-au creat plantații cu pin negru mai ales în Transilvania, pentru împădurirea terenurilor degradate din apropierea orașelor și satelor, pe versanți repezi și pe islazuri. Ca subspecie apare spontan în Banat. A fost folosit și ca arbore de spații verzi.