Pinul bancsian (Pinus banksiana)

Pinul bancsian este o specie exotică, putând atinge până la 25 m înălţime.

Arealul general al pinului banksian este cantonat în părţile reci ale Americii de Nord, unde se întinde până dincolo de cercul polar.
Este nepretenţios faţă de climă şi sol, rezistent la uscăciune şi ger şi are un temperament de lumină.

Înrădăcinarea este pivotant-trasantă.

Tulpina este dreaptă, subţire şi scoarţă negricioasă ce formează de ritidom timpuriu, îngust crăpat, cu solzi pe toată lungimea fusului.

Coroana este rară şi neregulată, cu ramuri subţiri şi întinse, pinul banksian realizând două etaje de verticile pe an. Lujerii sunt bruni-gălbui, glabri, iar mugurii sunt ovoizi, foarte răşinoşi.

Acele sunt câte două în teacă, scurte 2-4 cm, răsfirate, răsucite şi curbate, galben-verzui, cu aspect etiolat; durează 2-4 ani.
Conuri caracteristic asimetrice, cu vârful recurbat, tari, pietroase, cenuşii, 3-6 cm, cu solzi strâns lipiţi; apofiza este aproape plană, umbelicul puţin adâncit. Uneori conurile se dezvoltă direct pe tulpină şi rămân pe arbore 8-10 ani.

Maturitatea este timpurie, iar periodicitatea fructificaţiei este anuală.

Creşterile în primii 20 ani sunt semnificative, apoi slăbesc în intensitate.