Sambovina (Celtis australis)

Sambovina este o specie indigenă, cu tulpina dreaptă şi scundă.

Scoarţa este netedă ca la fag, nu formează ritidom. Lemnul este diferenţiat în alburn gălbui şi duramen cenuşiu.

Coroana este deasă, globuloasă cu ramuri subţiri, flexibile.

Lujeri subţiri, flexibili, adesea pendenţi, pubescenţi, geniculaţi.

Muguri alterni, scurt ovoconici, depărtaţi de lujer, cu 4-6 solzi păroşi.

Frunze evident dispuse distic, ovat-lanceolate, 4-12 cm, prelung acuminate, lat cuneate la bază sau rotunjite, asimetrice, serate, pe faţă scabre şi pe dos moale şi des pubescente, cu un peţiol de 5-18 mm.

Flori mici, verzui, apar odată cu înfrunzirea prin mai.

Fructele sunt drupe globuloase, circa 1 cm, cu un peduncul mai lung decât peţiolul frunzei, la început verzi şi la maturitate brune-violet negricioase; sunt comestibile, dulci, cu mezocarp destul de dezvoltat şi cu sâmbure cu pereţi pietroşi ce are o carenă evidentă şi numeroase puncte negricioase.

Maturitatea este timpurie, cu fructificaţii abundente, are o putere de lăstărire mare, iar longevitatea este de până la 400 ani.
Arealul general al sâmbovinei este bazinul Mării Mediterane, Caucaz, Asia de Vest. În România, apare sporadic în Oltenia, Banat şi Dobrogea, pe stâncării însorite, la marginea pădurilor.

Reclamă un climat blând (specie termofilă), soluri uşoare, fertile, drenate şi are un temperament de lumină.

În staţiunile de pe litoralul Mării Negre rezistă bine la secetă, pe soluri nisipoase sărăturoase, având un coronament bogat.

Poate fi cultivată în staţiuni extreme din stepă şi silvostepă, pe terenuri sărace şi uscate, pe coastele calcaroase puternic însorite şi chiar pe nisipurile litorale cu un grad nu prea mare de salinitate.