Strelitzia reginae, cunoscută și ca „pasărea paradisului”, este o plantă erbacee perenă originară din estul Africii de Sud. Frunzele mari, în formă de lingură, și florile care amintesc de capul unei păsări exotice, portocalii cu albastru-violet, o fac una dintre cele mai spectaculoase plante de apartament și de terasă.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- ambele
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- 5 °C
- Înălțime
- până la 150 cm
- Înflorire
- ianuarie – decembrie
- Înmulțire
- divizare, semințe
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Africa de Sud
În România nu rezistă iarna în grădină, așa că se cultivă în ghiveci mare: vara stă afară, la soare, iar din octombrie până în aprilie intră într-un spațiu luminos și răcoros. Dacă o așezi corect, înflorește an de an, dar are nevoie de răbdare, pentru că exemplarele tinere pot să nu facă flori primii 4–6 ani.
În rândurile de mai jos afli cât soare îi trebuie, cum o uzi fără să-i putrezești rădăcinile cărnoase, cum o ierezi și cum o înmulțești prin divizare sau din semințe.
Descriere
Strelitzia formează o tufă densă din frunze lungi, coriace, de un verde-albăstrui, prinse pe tulpini lungi care pornesc direct din rizom. În condiții bune, în ghiveci ajunge la 120–150 cm, iar frunzele sunt dispuse în evantai. Rădăcinile sunt groase și cărnoase și stochează apă, de aceea planta suportă bine o uscare scurtă, dar nu suportă solul permanent îmbibat.
Floarea apare pe o tijă dreaptă, dintr-o bractee asemănătoare unui cioc de pasăre. Din bractee ies pe rând petale portocalii și o structură albastră în formă de săgeată. Perioada de înflorire merge, în cultură, aproximativ din septembrie până în mai, iar o floare rezistă câteva săptămâni. Nu o confunda cu Strelitzia nicolai, specia mare, cu flori albe, care ajunge la câțiva metri și este mai greu de ținut în apartament.
Lumină și temperatură
Strelitzia cere soare direct. Vara o poți ține afară într-un loc însorit, cu protecție doar la prânzul foarte fierbinte, când frunzele tinere se pot arde dacă planta a stat până atunci în interior. Obișnuiește-o treptat cu soarele, într-o săptămână sau două. În casă, alege fereastra spre sud sau sud-vest. Fără suficientă lumină crește, dar nu înflorește, iar frunzele se alungesc și se apleacă.
Temperatura minimă acceptată este de circa 5 °C. Planta nu este rezistentă la îngheț: la temperaturi negative frunzele se degradează, iar rizomul poate muri. Mută ghiveciul înăuntru la începutul lui octombrie, înainte de nopțile reci, și scoate-l afară abia după ce trece pericolul de îngheț, de regulă la mijlocul lui mai. Iarna, o cameră luminoasă cu 8–15 °C este ideală și ajută la formarea mugurilor de floare. Evită curenții reci și sursele de căldură aflate foarte aproape.
Udare
Udarea este moderată. În sezonul cald, când planta crește activ, udă abundent, dar numai după ce primii 3–4 cm de substrat s-au uscat. Golește apoi farfuria, ca rădăcinile să nu stea în apă. Pe caniculă, în ghiveci mare, poate fi nevoie de udare de două ori pe săptămână.
Iarna reduci mult apa: ajunge o udare la 2–3 săptămâni, în funcție de temperatură. Un substrat ținut ud într-o cameră rece duce repede la putrezirea rădăcinilor. Folosește apă la temperatura camerei, lăsată puțin la decantat, dacă a ta este foarte dură. Frunzele se pot șterge din când în când cu o cârpă umedă, iar pulverizarea nu este necesară.
Sol și fertilizare
Substratul trebuie să fie bogat, dar foarte bine drenat. Un amestec bun conține pământ de flori, pământ de grădină sau compost și 20–30% nisip grosier sau perlit. Ghiveciul are nevoie de găuri largi de scurgere, iar la bază poți pune un strat de pietriș sau argilă expandată.
Strelitzia înflorește mai bine când rădăcinile sunt puțin strâmtorate, așa că nu schimba ghiveciul prea des. Repotează la 2–3 ani, primăvara, într-un vas cu doar câțiva centimetri mai larg, dar stabil, pentru că planta devine grea. Din aprilie până în august fertilizează o dată la 2–3 săptămâni cu un îngrășământ lichid echilibrat sau cu mai mult potasiu, dozat la jumătate din indicațiile producătorului. Toamna și iarna oprești fertilizarea. Un exces de azot dă frunze multe și flori puține.
Înmulțire
Strelitzia se înmulțește prin divizarea tufei sau din semințe. Divizarea este metoda sigură; semințele cer răbdare mare.
Divizare
- Fă operația primăvara, când repotezi o tufă mare, cu mai multe tulpini.
- Scoate planta din ghiveci și scutură ușor pământul, ca să vezi rizomul.
- Separă cu un cuțit curat și ascuțit o porțiune cu cel puțin 3–4 frunze și rădăcini proprii. Rădăcinile cărnoase se rup ușor, deci taie cât mai puțin.
- Pudrează tăieturile cu cărbune pisat sau scorțișoară și lasă-le o zi la uscat.
- Plantează porțiunile în ghivece separate, cu substrat drenant, și udă puțin. Ține-le la lumină puternică, dar nu în soare fierbinte, câteva săptămâni.
Nu te aștepta la flori în primul an după divizare; planta are nevoie de un sezon sau două ca să se refacă.
Semințe
Semințele au un înveliș dur și germinează lent. Înmoaie-le 24–48 de ore în apă călduță, apoi scarifică ușor învelișul cu șmirghel, fără să rănești embrionul. Sădește-le la 1–2 cm adâncime într-un amestec de turbă și nisip, la 22–25 °C, și ține substratul abia umed. Germinarea poate dura de la o lună până la câteva luni. Plantulele cresc încet, iar prima înflorire apare, de regulă, după 4–7 ani.
Tăiere
Strelitzia nu cere tăiere formativă. Taie la bază frunzele uscate sau rupte, cu o foarfecă dezinfectată, și îndepărtează tijele florale după ce floarea s-a ofilit. Nu tăia frunzele verzi sănătoase, pentru că planta are nevoie de ele ca să strângă energie pentru înflorire.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze îngălbenite, bază moale | Exces de apă, rădăcini putrezite | Reduci udarea, verifici drenajul, tai rădăcinile moi și repotezi în substrat uscat |
| Vârfuri brune și uscate | Aer uscat, apă foarte dură sau lipsă de apă | Folosești apă decantată, uzi mai regulat, tai marginile uscate |
| Frunze despicate sau rupte | Vânt, curent de aer sau frunze lovite | Protejezi planta de vânt, e un fenomen natural și nu o dăunează |
| Pete albe, vătoase, la baza frunzelor | Păduchi lânoși | Ștergi cu un tampon cu alcool, apoi tratezi cu săpun insecticid sau ulei horticol |
| Frunze decolorate, cu fire fine | Acarieni, mai ales iarna în aer uscat | Speli frunzele cu apă, ridici umiditatea, aplici tratament acaricid |
| Nu înflorește | Lumină puțină, plantă tânără, azot în exces, iarnă prea caldă | Muți la soare, ierni la 8–15 °C, folosești îngrășământ cu potasiu |
Toxicitate
Strelitzia este considerată toxică la ingerare, în special semințele și sucul din frunze și flori.
- Oameni: ingerarea poate provoca greață, vărsături și dureri de stomac; sucul poate irita pielea sensibilă. Ține semințele departe de copii.
- Pisici: consumul poate provoca iritații digestive, salivare și vărsături ușoare. Nu lăsa pisica să roadă frunzele.
- Câini: efectele sunt asemănătoare, de obicei ușoare. Dacă observi simptome persistente, sună medicul veterinar.
Utilizări
Strelitzia este o plantă ornamentală. Se cultivă în ghivece mari pe terase și în camere luminoase, iar florile tăiate rezistă în vază mai mult de două săptămâni, motiv pentru care sunt folosite în aranjamente florale. Nu are utilizări medicinale sau alimentare recomandate. În grădinile din zonele calde ale lumii se plantează direct în sol, în grupuri, dar în clima noastră rămâne o plantă de ghiveci mobilă. Un exemplar matur, bine îngrijit, devine piesa centrală a unei terase sau a unei grădini de iarnă și poate trăi zeci de ani, crescând în tufă tot mai bogată, cu mai multe tije florale în același sezon. Alege un ghiveci greu, din ceramică sau teracotă, care să țină planta stabilă la vânt, și mută-l din timp la adăpost înainte de primele nopți reci de toamnă, ca să eviți orice șoc termic.
Întrebări frecvente
De ce nu înflorește strelitzia mea?
Cele mai frecvente cauze sunt vârsta prea mică a plantei (primele flori apar după 4–6 ani), lumina insuficientă, excesul de azot și o iarnă prea caldă. Ține planta la soare vara, ține-o iarna la 8–15 °C, fertilizează cu potasiu și evită repotarea prea deasă, pentru că rădăcinile ușor strâmtorate favorizează înflorirea.
Poate strelitzia să stea afară iarna în România?
Nu. Temperatura minimă suportată este de circa 5 °C, iar la îngheț frunzele se degradează și rizomul poate muri. Ghiveciul se mută înăuntru la începutul lui octombrie și se scoate afară după mijlocul lui mai, când nu mai există risc de îngheț. Iarna, o cameră luminoasă și răcoroasă este cea mai bună variantă.
Cât de des se udă strelitzia?
Vara, când substratul se usucă 3–4 cm la suprafață, în medie o dată sau de două ori pe săptămână, în funcție de căldură și mărimea ghiveciului. Iarna, ajunge o udare la 2–3 săptămâni. Verifică întotdeauna substratul cu degetul și golește farfuria, pentru că rădăcinile cărnoase putrezesc ușor în apă stătută.
Cum împart o strelitzia mare?
Fă divizarea primăvara, la repotare. Scoate planta, curăță rădăcinile de pământ și taie cu un cuțit curat o porțiune cu 3–4 frunze și rădăcini proprii. Pudrează tăietura cu cărbune, lasă-o o zi la uscat și plantează-o într-un substrat drenant. Nu te aștepta la flori în primul an după operație.
Este strelitzia periculoasă pentru pisici și copii?
Este toxică la ingerare, mai ales semințele și sucul plantei. La oameni și animale poate provoca greață, vărsături și iritații digestive, de obicei ușoare. Nu lăsa pisicile să roadă frunzele și păstrează semințele departe de copii. Dacă apar simptome, cere sfatul medicului sau al veterinarului.