Muștarul de câmp (Sinapis arvensis) este o plantă anuală cu flori galbene, des întâlnită în culturi de cereale, pe marginea drumurilor și în terenuri lucrate. O cauți fie pentru a o identifica, fie pentru a scăpa de ea din grădină sau din ogor.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de câmp
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −15 °C
- Înălțime
- până la 80 cm
- Înflorire
- mai – septembrie
- Înmulțire
- semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa și Asia de Vest
Se recunoaște după florile galbene cu patru petale așezate în cruce și după păstăile subțiri, cu un cioc lung. Se înmulțește exclusiv prin semințe, iar acestea rămân viabile în sol mulți ani.
Face parte din familia crucifere (Brassicaceae), ca varza, rapița și muștarul cultivat. Are un gust iute, ușor muștăros, motiv pentru care frunzele tinere se pot mânca, dar este în primul rând o buruiană agresivă a culturilor de primăvară.
Descriere
Este o plantă erbacee de până la 80 cm, cu tulpina ramificată și păroasă, aspră la atingere.
- Frunzele: cele de jos sunt adânc lobate, cu un lob terminal mare; cele de sus sunt mai simple, cu margini zimțate.
- Florile: galbene, cu patru petale dispuse în cruce, strânse în raceme. Înflorește din mai până în septembrie, iar florile atrag albinele.
- Fructele: păstăi lungi, subțiri, uneori ușor umflate în dreptul semințelor, terminate cu un cioc lung, în formă de sabie.
- Semințele: mici, rotunde, brun-închise până la negre.
Rezistă la ger, până la circa -15°C, însă planta anuală moare oricum spre sfârșitul anului.
Răspândire și habitat
Provine din Europa și Asia de Vest și este foarte răspândit în România, mai ales în zonele cultivate de câmpie și deal. Îl întâlnești în:
- culturi de cereale de primăvară, rapiță, in și leguminoase;
- terenuri arabile și grădini răscolite;
- marginea drumurilor și terenuri virane.
Preferă soarele și solurile bogate, dar crește aproape oriunde. Răsare devreme primăvara, când solul se dezmorțește, deci apare înaintea multor culturi.
Cerințe: lumină, apă și sol
Lumină: soare direct. La umbră rămâne mic și face puține semințe.
Udare: moderată. Germinează bine în sol umed, dar rezistă și la perioade mai uscate.
Sol: orice sol obișnuit, mai ales cele lucrate și bogate în azot.
Iarna: plantele mor la sfârșitul anului, iar populația se reface din semințele căzute în sol.
Înmulțire
Se înmulțește numai prin semințe. Sunt produse în număr foarte mare, iar o parte rămân dormante în sol ani de zile, formând o rezervă care răsare treptat, la fiecare lucrare a solului.
În natură, păstăile se deschid la coacere și își împrăștie semințele în jur. Răsărirea are loc în primăvară, de obicei din martie–aprilie. Dacă vrei să-l cultivi pentru frunze tinere, seamănă-l la începutul primăverii, direct pe loc, la 1 cm adâncime, și culege frunzele cât timp sunt fragede.
Control în grădină și în cultură
Cheia este să împiedici formarea semințelor. Pentru a-l limita, smulge plantele înainte de apariția păstăilor, deoarece după coacerea semințelor răspândirea este foarte rapidă.
- Smulgere sau plivit: funcționează bine pe plantele tinere; scoate planta cu rădăcină.
- Prășit: repetat, în primele săptămâni de la răsărire.
- Mulci: un strat gros de paie sau compost reduce răsăritul din sol.
- Cosire: pe margini de drum sau pajiști, înainte de formarea păstăilor.
- Rotația culturilor: pe terenul agricol, evită monoculturile de crucifere.
Nu pune plante cu păstăi coapte în compost, pentru că semințele pot supraviețui.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Găuri mici, rotunde în frunze, ca împușcate | Purici de pământ (Phyllotreta) | Nu necesită tratament la plantele spontane; distruge-le înainte de a trece la culturi |
| Frunze deformate, cu colonii cenușii | Afide | Jet de apă, săpun potasic |
| Pete albe pe dosul frunzelor | Rugina albă (Albugo) | Îndepărtează plantele afectate |
| Gale la rădăcină, plante pipernicite | Hernia verzei (Plasmodiophora) | Rotația culturilor, eliminarea buruienilor din familia cruciferelor din jurul culturilor |
Toxicitate
Oameni: frunzele tinere sunt comestibile; semințele conțin uleiuri iritante (glucozinolați), care în cantități mari pot irita tubul digestiv. Pisici și câini: în cantități mici nu produc probleme, însă consumul mare poate provoca o iritație digestivă. Animalele de fermă, mai ales dacă pasc multă vreme masa de semințe, pot suferi de intoxicații digestive; dacă păstrezi animale, nu le lăsa pe parcele pline de muștar înflorit și cu semințe.
Utilizări
- Comestibil: frunzele tinere, culese înainte de înflorire, au gust iute și se adaugă în salate, în omlete sau în supe, în cantități mici.
- Mugurii florali: se pot fierbe scurt, ca broccoli, dar sunt amari.
- Melifer: florile sunt vizitate de albine, mai ales în primăvară.
- Îngrășământ verde: în amestec, ca plantă de acoperire, dar cu atenție la semințe.
Nu consuma plante de pe terenuri tratate cu erbicide sau de pe marginea drumurilor intens circulate, și nu le confunda cu alte plante sălbatice fără să ai certitudinea identificării.
Cum îl deosebești de alte plante cu flori galbene
În primăvară și vară, ogoarele și marginile de drum sunt pline de flori galbene, iar muștarul de câmp se confundă ușor cu alte crucifere. Câteva repere te ajută să nu greșești:
- Rapița (Brassica napus): are frunze glauce, albăstrui, cu baza care îmbrățișează tulpina, și este în general mai înaltă și mai puțin păroasă.
- Ridichea sălbatică (Raphanus raphanistrum): are petale galbene pal sau albicioase, cu vine violete, iar păstăile se strâng între semințe, ca niște mărgele.
- Muștarul alb (Sinapis alba): are păstăi aspre, cu cioc turtit, lat, la fel de lung ca restul păstăii.
La muștarul de câmp, păstaia este glabră sau cu câțiva peri, cu nervuri evidente, iar ciocul este conic și de obicei mai scurt decât valva. Verificarea păstăilor este cea mai sigură metodă.
Perioada potrivită pentru intervenții
Cel mai ușor se combate la stadiul de plantulă, când are doar 2–6 frunze. La acest stadiu, prășitul sau sapa mică îl elimină fără efort. Odată ce tulpina florală s-a format, planta este mult mai rezistentă, iar smulgerea tulpinii pline de flori nu garantează că semințele nu se vor coace: florile smulse și lăsate pe sol pot continua să producă semințe. De aceea ia plantele din grădină și nu le lăsa pe loc. În culturile agricole, tratamentele și lucrările mecanice se aplică tot devreme, în prima parte a sezonului.
Curiozități
Deși poartă numele de „muștar”, specia nu este cea din care se prepară în mod obișnuit muștarul de masă, ci o rudă sălbatică. Păstăile cu cioc lung sunt un bun semn de recunoaștere, pe care îl poți folosi ca să-l deosebești de rapița cultivată sau de alte crucifere galbene din ogoare. Pe terenurile unde a fost mulți ani prezent, banca de semințe din sol se epuizează încet, de aceea combaterea cere răbdare.
Întrebări frecvente
Cum recunosc muștarul de câmp?
Are flori galbene cu patru petale în cruce, tulpina ramificată și păroasă, frunze jos adânc lobate și păstăi subțiri, terminate cu un cioc lung. Înflorește din mai până în septembrie și crește în culturi de cereale, pe marginea drumurilor și în terenuri lucrate.
Este muștarul de câmp comestibil?
Frunzele tinere, culese înainte de înflorire, sunt comestibile și au gust iute, asemănător muștarului. Folosește-le în cantități mici, în salate sau omlete. Semințele conțin uleiuri iritante și nu se consumă în cantități mari. Culege doar de pe terenuri curate, neerbicidate.
Cum scap de muștarul de câmp din grădină?
Smulge plantele cât sunt tinere și înainte de apariția păstăilor, pentru că după coacere semințele se împrăștie rapid și rămân viabile în sol mulți ani. Prășește repetat în primele săptămâni, acoperă solul cu mulci și nu pune în compost plante cu păstăi coapte.
Este toxic pentru animale?
Semințele conțin uleiuri iritante, care în cantități mari pot dăuna animalelor, mai ales celor de fermă. Pisicile și câinii nu sunt de obicei afectați de câteva frunze, dar consumul mare poate provoca iritație digestivă. Dacă apar vărsături sau diaree, consultă medicul veterinar.
Cât timp rămân viabile semințele de muștar de câmp?
Semințele pot rămâne viabile în sol mulți ani, pentru că o parte dintre ele rămân dormante și răsar treptat, la fiecare lucrare a solului. Din acest motiv, combaterea cere perseverență: previi formarea de semințe noi timp de câțiva ani la rând, ca banca de semințe să se epuizeze.