Ciclamenul (Cyclamen persicum) este una dintre puținele plante de apartament care înfloresc din toamnă până în primăvară, exact când restul casei este lipsit de culoare. Florile, în nuanțe de alb, roz, roșu sau violet, se ridică deasupra frunzelor rotunde, pătate cu argintiu.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de apartament
- Tip
- bulboasă
- Amplasare
- interior
- Lumină
- lumină indirectă
- Udare
- moderat
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- 10 °C
- Înălțime
- până la 30 cm
- Înflorire
- ianuarie – decembrie
- Înmulțire
- semințe
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Bazinul Mediteranei de est (Turcia, Liban, Israel, Grecia insulară)
Problema este că mulți îl cumpără ca pe o plantă „de unică folosință”: după câteva săptămâni, frunzele se îngălbenesc, florile cad și planta este aruncată. De fapt, ciclamenul este o plantă perenă cu un ciclu foarte precis. Îi place răcoarea (10–16°C), lumina bună și udarea făcută cu atenție; vara intră în repaus și se poate relua în toamnă.
Mai jos găsești exact cum să-l ții înflorit, cum treci prin repausul de vară și cum obții plante noi din semințe.
Descriere
Cyclamen persicum are un tubercul rotund, turtit, de 5–15 cm în diametru, din care ies frunze lung pețiolate, în formă de inimă, cu marcaje argintii. Florile apar singure, pe tije subțiri de 15–30 cm, cu petalele întoarse în sus, ca niște aripi. Planta ajunge la 20–30 cm înălțime. Sunt soiuri cu flori mari (de florărie) și soiuri miniaturale, mai rezistente.
În natură, ciclamenul persan crește pe stânci și sub tufișuri, în zone cu ierni blânde și umede și veri secetoase. De aceea își petrece vara în repaus, fără frunze, și înflorește în sezonul răcoros. Nu confunda această specie, sensibilă la ger, cu ciclamenul rustic, Cyclamen hederifolium sau Cyclamen coum, care rezistă afară în grădină.
Lumină și temperatură
Ciclamenul preferă lumină indirectă puternică, la fereastră spre est sau nord, fără soare direct de amiază. Cu prea puțină lumină, tijele se alungesc și planta înflorește slab.
Temperatura este esențială. Ideal, ține-l la 10–16°C ziua și 8–10°C noaptea: într-un hol răcoros, pe un pervaz în camera încălzită doar moderat sau pe un balcon închis. La peste 20°C florile se ofilesc repede, frunzele se îngălbenesc, iar planta intră prematur în repaus. Nu coborî sub 10°C pentru perioade lungi, iar înghețul îl distruge. Ferește-l de calorifer și de curenți de aer cald.
Udare
Aici apar cele mai multe greșeli. Udă moderat, când stratul de deasupra este uscat, de obicei la 2–4 zile în sezonul de creștere. Cel mai bine este să uzi de jos: pune ghiveciul 15–20 de minute într-o farfurie cu apă, apoi scurge excesul. Astfel, tuberculul și coroana rămân uscate și nu putrezesc.
- Nu uda peste tubercul și nu lăsa apa să stea printre tulpini.
- Folosește apă la temperatura camerei, decantată.
- Dacă frunzele atârnă moi, verifică substratul: poate fi prea uscat, dar și prea ud.
- Scoate florile și frunzele ofilite cu tot pețiolul, răsucindu-le, nu tăindu-le.
Un mediu cu umiditate medie îi priește. Pulverizarea nu este recomandată, deoarece apa pe frunze și flori favorizează mucegaiul.
Când cumperi un ciclamen, alege un exemplar cu mulți muguri încă închiși, nu doar cu flori deschise, și cu frunze ferme, fără pete. Verifică la baza plantei dacă nu există tulpini moi sau mucegai. Transportul în frig trebuie evitat: pune planta într-o hârtie, pentru că expunerea câteva minute la ger la ieșirea din magazin poate duce la căderea florilor. Acasă, așază-o la răcoare și într-un loc luminos, nu lângă calorifer, unde durata de viață a florilor scade vizibil.
Sol și fertilizare
Folosește un substrat afânat, bogat în humus, bine drenat: pământ universal amestecat cu turbă și perlit. Ghiveciul trebuie să aibă găuri de drenaj. La plantare, lasă ceva mai mult de jumătate din tubercul deasupra solului, nu îl îngropa complet.
Fertilizează în timpul înfloririi, o dată la două săptămâni, cu un îngrășământ lichid pentru plante cu flori, la jumătate din doza de pe etichetă. Nu fertiliza în repaus.
Repotează la sfârșitul verii, când planta reînvie, într-un ghiveci doar cu 2 cm mai larg decât tuberculul.
Repausul de vară
Primăvara, când florile se răresc și frunzele încep să se îngălbenească, reduce treptat udarea. Lasă frunzele să se usuce și să cadă. Ține ghiveciul cu tubercul într-un loc răcoros, umbrit și aerisit, la 15–20°C, cu udare foarte rară, doar cât să nu se zbârcească tuberculul. În august-septembrie, când apar primii muguri, repotează în substrat proaspăt, udă din nou și mută planta la lumină, într-un loc răcoros.
Soiurile de florărie se produc în sere, în condiții controlate, și sunt mai sensibile decât ciclamenii rustici din grădină. Ele nu rezistă la îngheț, deci nu le planta afară. Dacă vrei un ciclamen care revine în grădină an de an, caută Cyclamen hederifolium (înflorește toamna) sau Cyclamen coum (înflorește la sfârșitul iernii), ambele rezistente la ger. Ciclamenul persan de apartament rămâne o plantă de interior, de păstrat la răcoare, între 10 și 16°C.
Înmulțire
Ciclamenul persan se înmulțește prin semințe. Este metoda folosită și de cultivatori, dar necesită răbdare: de la semănat până la înflorire trec 12–18 luni. Divizarea tuberculului nu este recomandată, deoarece tuberculul nu se ramifică și rana duce la putrezire.
Semănatul semințelor
- Seamănă în august-septembrie, în vase cu substrat de turbă și perlit, umed și bine drenat.
- Înmoaie semințele 24 de ore în apă călduță, pentru a grăbi germinarea.
- Acoperă semințele cu 0,5–1 cm de substrat, pentru că germinează în întuneric.
- Ține vasul la 15–18°C (peste 20°C germinarea scade), acoperit cu folie, într-un loc întunecat. Germinarea durează 4–8 săptămâni.
- Când apar primele frunze, mută vasul la lumină indirectă, la temperatură răcoroasă.
- Când plantele au 2–3 frunze, repichează-le în ghivece mici, cu tuberculul pe jumătate la suprafață.
Semințele se pot obține polenizând manual florile cu o pensulă moale, sau le cumperi. Plantele din semințe de la soiurile hibride pot să nu semene cu planta-mamă.
Tăiere
Nu se taie. Florile și frunzele ofilite se scot prin răsucire, cu tot cu tijă, de la baza tuberculului, pentru a nu lăsa resturi care putrezesc. Resturile se aruncă rapid, deoarece pot aduce boli.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze îngălbenite, flori căzute | Temperatură prea mare sau intrare în repaus | Mută planta într-un loc răcoros, 10–16°C; la repaus, redu udarea |
| Tuberculul moale, tulpini care putrezesc | Exces de apă, udare peste tubercul | Udă de jos, scoate zonele putrede, repotează |
| Mucegai cenușiu pe flori și frunze (Botrytis) | Umezeală mare, aer stagnant | Îndepărtează părțile afectate, aerisește, nu uda frunzele |
| Frunze deformate, cu margini răsucite | Tripși sau acarieni ciclamen | Elimină părțile afectate, tratează cu insecticid potrivit, izolează planta |
| Orificii și frunze roase | Gărgărițe sau larve de țânțar | Verifică substratul, colectează manual dăunătorii |
| Ofilire bruscă, tuberculul brun în interior | Fusarium sau putregai bacterian | Aruncă planta bolnavă, folosește substrat steril pentru plantele noi |
Toxicitate
Pentru oameni: tuberculul conține saponine (ciclamină). Ingerat, provoacă greață, vomă și diaree; frunzele și florile sunt mai puțin periculoase. Seva poate irita pielea. Ține planta departe de copiii mici.
Pentru pisici: toxică la ingerare, în special tuberculul: salivație, vomă, diaree, iar în cantități mari tulburări de ritm cardiac.
Pentru câini: la fel, toxică la ingerare. Dacă animalul a săpat și a ros tuberculul, mergi la veterinar.
Utilizări
Ciclamenul este o plantă ornamentală de interior, apreciată iarna pentru flori, și un cadou frecvent. Soiurile miniaturale se potrivesc în jardiniere, la ferestre luminoase. Nu are utilizări culinare sau medicinale sigure; în medicina populară tuberculii se foloseau în trecut, dar sunt toxici, deci nu-i consuma.
În apartamentele din România, cel mai bun loc pentru ciclamen este adesea pervazul unei camere mai puțin încălzite, un hol luminos sau un balcon închis, vitrat, în perioada octombrie-aprilie, atâta timp cât temperatura nu coboară sub 10°C. Dacă îl ții în sufragerie la 22°C, planta va înflori scurt și se va epuiza repede. Un ciclamen bine ținut, la răcoare, poate avea flori noi timp de 3–4 luni, iar cu repausul corect și repotarea de la sfârșitul verii poate dura ani.
Întrebări frecvente
De ce se îngălbenesc frunzele ciclamenului?
Cele mai frecvente cauze sunt temperatura prea mare (peste 18–20°C), udarea excesivă sau insuficientă și intrarea naturală în repaus, primăvara. Dacă planta tocmai a înflorit și vine vara, e normal. Altfel, mută-l într-un loc răcoros, udă de jos și scoate frunzele galbene răsucindu-le la bază.
Cum se udă corect ciclamenul?
De jos: pune ghiveciul 15–20 de minute într-o farfurie cu apă la temperatura camerei, apoi scurge excesul. Astfel tuberculul și coroana rămân uscate și nu putrezesc. Udă când stratul de deasupra este uscat, de obicei la 2–4 zile în sezonul de creștere, și nu lăsa apa să stea în farfurie.
Poate ciclamenul să înflorească din nou după vară?
Da. După înflorire, reduce treptat udarea, lasă frunzele să se usuce și ține tuberculul vara într-un loc răcoros, umbrit, cu udare foarte rară. În august-septembrie, când apar mugurii noi, repotează în substrat proaspăt, udă din nou și mută planta la lumină, la 10–16°C. Va înflori din toamnă.
Cum se înmulțește ciclamenul persan?
Din semințe, semănate în august-septembrie în turbă cu perlit, acoperite cu 0,5–1 cm de substrat, în întuneric, la 15–18°C. Germinează în 4–8 săptămâni; plantele înfloresc după 12–18 luni. Divizarea tuberculului nu este recomandată, pentru că tuberculul nu se ramifică și rana putrezește.
Este ciclamenul toxic pentru pisici și câini?
Da, este toxic la ingerare, mai ales tuberculul, care conține saponine. Animalele pot avea salivație, vomă, diaree și, la doze mari, tulburări de ritm cardiac. Ține planta la loc inaccesibil, mai ales dacă animalul sapă în ghiveci, și mergi la veterinar dacă a mâncat tuberculul.