Alocasia (Alocasia amazonica)

Alocasia amazonica

Denumiri populare: alocasia, urechea de elefant, alocasia polly

Alocasia amazonica: lumină indirectă, umiditate, udare, înmulțire prin divizare, repaus de iarnă, boli frecvente și toxicitate pentru animale.

Alocasia amazonica (Alocasia × amazonica), numită și alocasia „Polly”, este o plantă de apartament cu frunze în formă de săgeată, de un verde închis, aproape negru, cu nervuri albe, ascuțite. Arată spectaculos, dar are reputația de plantă pretențioasă, pe bună dreptate.

Fișa plantei

Tip
plantă erbacee
Amplasare
interior
Lumină
lumină indirectă
Udare
frecvent
Dificultate
pretențioasă
Temp. minimă
16 °C
Înălțime
până la 90 cm
Înmulțire
divizare
Caracteristici
iubește umiditatea
Toxicitate
toxică la ingerare
Origine
Hibrid cultivat, înrudit cu speciile tropicale din Asia de Sud-Est

Nu iartă aerul uscat, frigul sub 16°C și udarea făcută la întâmplare. Dacă îi oferi căldură, umiditate, lumină indirectă și un substrat afânat, te răsplătește cu frunze noi la fiecare câteva săptămâni. Dacă nu, își pierde frunzele și intră în repaus, ceea ce sperie pe mulți, deși uneori este normal.

Mai jos găsești condițiile exacte, înmulțirea prin divizare și soluțiile pentru problemele frecvente.

Descriere

Alocasia amazonica este un hibrid horticol (Alocasia lowii × Alocasia sanderiana), nu o specie sălbatică, deși denumirea „amazonica” sugerează America de Sud. Din rizom pornesc frunze rigide, lungi de 30–50 cm, cu marginile ondulate și lobate, pe pețioli drepți. Planta ajunge în apartament la 60–90 cm înălțime. Nervurile mari, de culoare albă-argintie, contrastează cu fondul închis.

La baza plantei, în pământ, se formează un rizom și mici bulbi sau tuberculi, folosiți la înmulțire. Înflorirea în interior este rară și fără valoare ornamentală. De obicei, planta are 4–8 frunze deodată: când apare una nouă, una veche îngălbenește și cade. Este un ritm normal.

Alocasia – aspectul plantei

Lumină și temperatură

Alocasia are nevoie de lumină indirectă puternică, filtrată. Un loc lângă o fereastră spre est sau la 1–2 metri de una spre sud sau vest este potrivit. Soarele direct arde frunzele, lăsând pete decolorate. Lumina slabă duce la pețioli alungiți, subțiri și frunze mici.

Temperatura trebuie să rămână între 20 și 28°C. Sub 16°C planta suferă; sub 13°C frunzele cad și rădăcinile pot putrezi. Ferește-o de curenți de aer rece, de ferestre deschise iarna și de calorifer. Nu o scoate afară decât vara, la umbră deplină și numai când nopțile sunt peste 16–18°C; o aduci în casă din timp, la sfârșitul lui august sau în septembrie.

Udare și umiditate

Alocasia preferă un substrat constant ușor umed, dar niciodată îmbibat. Udă când primii 2–3 cm sunt uscați, de obicei o dată pe săptămână sau mai des vara, și mai rar iarna, când creșterea încetinește. Folosește apă caldă, decantată, la temperatura camerei; apa rece produce șoc.

  • Scurge farfuria imediat; rădăcinile care stau în apă putrezesc rapid.
  • Iarna, în repaus, udă puțin și reia udarea normală primăvara.
  • Picăturile de apă care apar la vârful frunzelor (gutație) sunt normale.

Umiditatea aerului trebuie să fie de 60% sau mai mare. Folosește un umidificator, pune ghiveciul pe o tavă cu pietriș umed sau grupează-l cu alte plante. Aerul uscat din timpul încălzirii produce margini brune și păianjen roșu. Șterge frunzele cu o cârpă umedă din când în când.

Dacă planta iese dintr-un repaus, nu forța lucrurile cu apă multă. Un rizom fără frunze consumă foarte puțin și putrezește ușor într-un substrat ud. Udă doar cât să nu se usuce complet pământul și așteaptă mugurii noi, care apar în general când camera depășește 20°C și lumina crește, la sfârșitul iernii sau în primăvară. Frunzele noi ies rulate din pețiolul unei frunze vechi și se desfac în câteva zile; în acest timp sunt fragile, deci nu le atinge.

Sol și fertilizare

Substratul trebuie să fie foarte aerat și bogat în materie organică: pământ universal amestecat cu scoarță fină de pin, perlit și fibră de cocos, în părți egale sau aproape. Ghiveciul trebuie să aibă drenaj bun. Un ghiveci prea mare reține apă și duce la putrezire.

Repotează primăvara, o dată la 1–2 ani, într-un ghiveci cu 2–3 cm mai larg, atent la rădăcinile fragile. La repotare, verifică rizomul și bulbii.

Fertilizează din aprilie până în septembrie, o dată la două săptămâni, cu îngrășământ lichid pentru plante cu frunze decorative, diluat la jumătate. Iarna oprește fertilizarea.

Repausul de iarnă

Dacă temperatura scade sau lumina este slabă, alocasia poate pierde toate frunzele și intră în repaus. Nu arunca planta: redu mult udarea, ține ghiveciul la peste 16°C, într-un loc luminos, și așteaptă. Primăvara, cu căldură și udare, apar frunze noi din rizom. Rizomul trebuie să fie ferm; dacă este moale, planta este pierdută.

Reține și că apa din robinet, bogată în calcar și clor, lasă depuneri și vârfuri uscate. Lasă-o 24 de ore într-un vas deschis sau folosește apă de ploaie filtrată. Un higrometru ieftin, pus lângă plantă, arată rapid dacă umiditatea este suficientă. Dacă planta formează frunze cu margini brune în mod repetat, deși udarea este corectă, cauza este aproape întotdeauna aerul uscat, nu lipsa apei din ghiveci.

Înmulțire

Alocasia amazonica se înmulțește prin divizare, cel mai bine primăvara, la repotare. Poți separa fie porțiuni de rizom, fie micii bulbi (cormi) formați la baza plantei.

Divizarea rizomului și a bulbilor

  1. Scoate planta din ghiveci și scutură ușor pământul de pe rădăcini.
  2. Identifică tufele care au propriile rădăcini și cel puțin o frunză sau un mugure.
  3. Separă porțiunile cu un cuțit curat, dezinfectat cu alcool, sau cu mâna, dacă rădăcinile se desfac ușor.
  4. Pentru bulbii mici, desprinde-i de la bază împreună cu rădăcinile.
  5. Pudrează tăieturile cu praf de cărbune și lasă-le o oră la aer.
  6. Plantează fiecare porțiune într-un ghiveci mic, în substrat aerat, ușor umed, și acoperă ghiveciul cu o pungă transparentă pentru umiditate mare.
  7. Ține-le la 24–26°C, la lumină difuză, și aerisește zilnic. Frunzele noi apar în câteva săptămâni.

Bulbii mici pot să stea mai multe săptămâni fără să crească; nu îi uda excesiv în acest timp. Poartă mănuși: seva irită pielea.

Tăiere

Nu necesită tăiere de formare. Taie la bază frunzele uscate sau îngălbenite, cu foarfeca curată. Evită să tai frunze sănătoase, pentru că planta are puține.

Alocasia – detaliu

Boli și dăunători

SimptomCauzăSoluție
Margini brune și uscateAer uscat, apă dură, exces de îngrășământMărește umiditatea, folosește apă decantată, redu fertilizarea
Frunze galbene, moi, rizom moaleExces de apă, frig, putrezireScoate planta, taie părțile putrede, repotează în substrat aerat
Frunze cad iarna, planta rămâne fără frunzeFrig, lumină slabă sau repaus naturalMenține peste 16°C, udă foarte puțin, așteaptă primăvara
Pânză fină și puncte palide pe dosPăianjen roșu, frecvent în aer uscatSpală frunzele, mărește umiditatea, tratează cu săpun insecticid
Depuneri albe, cotonoaseCochenile făinoaseȘterge cu tampon cu alcool, repetă tratamentul
Pete maronii, circulare, cu margine galbenăBoli fungice sau bacteriene, apă pe frunzeElimină frunzele afectate, udă la rădăcină, aerisește

Toxicitate

Pentru oameni: toată planta conține cristale de oxalat de calciu. Mestecarea provoacă usturime și umflarea gurii, salivație, dificultăți la înghițit. Seva irită pielea și ochii. Dacă un copil a mestecat din plantă, clătește gura cu apă și sună la 112 sau cere sfatul unui medic.

Pentru pisici: toxică la ingerare: salivație, vomă, iritația gurii, dificultăți la înghițit.

Pentru câini: la fel, toxică la ingerare. Mergi la veterinar dacă animalul a mușcat plante sau dacă salivează abundent sau respiră greu.

Utilizări

Alocasia amazonica este o plantă exclusiv ornamentală, potrivită pentru încăperi calde și luminoase, băi cu lumină sau terariu spațios, unde umiditatea este mai ușor de menținut. Se asortează cu calathea, fitonia și ferigi. Nu este plantă comestibilă sau medicinală; alte specii de Alocasia sunt consumate în Asia numai după prelucrare specială, dar aceasta nu se aplică hibridului de apartament și nu este sigură.

Dacă ești la prima alocasie, începe cu o plantă deja formată, cu 4–5 frunze și un rizom ferm, nu cu un bulb mic fără rădăcini. Plantele din supermarket sunt adesea crescute în seră umedă, iar mutarea într-un apartament uscat provoacă un șoc: pierderea câtorva frunze în prima lună este frecventă și nu înseamnă că planta moare. Ține-o la căldură, protejează-o de curenți și udă cu grijă, iar noile frunze, adaptate la condițiile tale, vor apărea în câteva săptămâni.

Întrebări frecvente

De ce pierde alocasia frunzele?

Cauzele frecvente sunt frigul sub 16°C, curenții, aerul uscat, lumina slabă sau udarea greșită. Iarna, planta poate intra într-un repaus natural și își pierde frunzele. Menține căldura, udă foarte puțin și lasă rizomul în pământ. Dacă rămâne ferm, primăvara apar frunze noi; dacă este moale și are miros, a putrezit.

Cât de multă umiditate are nevoie alocasia amazonica?

Cel puțin 60%, mai mult decât o locuință obișnuită, mai ales iarna. Folosește un umidificator, grupează plantele sau pune ghiveciul pe o tavă cu pietriș umed, fără ca fundul să atingă apa. Aerul uscat produce margini brune și păianjen roșu. Pulverizarea ajută puțin și pentru scurt timp.

Cum se înmulțește alocasia?

Prin divizare, primăvara, la repotare. Scoți planta, separi porțiunile de rizom care au rădăcini și frunze sau micii bulbi de la bază, cu un cuțit curat, pudrezi tăieturile cu cărbune și plantezi în substrat aerat. Acoperă ghiveciul cu o pungă transparentă și ține-l la 24–26°C, în lumină difuză.

Este alocasia toxică pentru pisici și câini?

Da, toată planta conține cristale de oxalat de calciu și este toxică la ingerare. La pisici și câini provoacă salivație, iritația gurii, vomă și dificultăți la înghițit. Ține ghiveciul la loc inaccesibil și mergi la veterinar dacă animalul a mușcat din plantă. Seva irită și pielea, deci folosește mănuși.

Cât de des se udă alocasia amazonica?

Când primii 2–3 cm de substrat sunt uscați: vara de obicei o dată pe săptămână sau mai des, iarna mai rar. Folosește apă caldă, decantată, și scurge farfuria. Substratul trebuie să fie mereu ușor umed, dar nu ud, deoarece excesul de apă putrezește rădăcinile și rizomul.