Margareta de câmp (Leucanthemum vulgare) este floarea simplă, albă cu centrul galben, pe care o vezi pe pajiști, pe marginea drumurilor și în fânețe din toată țara, începând cu mai. Probabil o cauți pentru că vrei o floare nepretențioasă pentru o grădină naturalistă, pentru o pajiște înflorită sau pentru buchete de câmp.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de câmp
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 80 cm
- Înflorire
- mai – septembrie
- Înmulțire
- divizare, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- toxică pentru câini, toxică pentru pisici
- Origine
- Europa și Asia temperată
Ideea principală: este o plantă perenă foarte rezistentă la ger, care cere soare, sol obișnuit și foarte puțină atenție. Se înmulțește ușor prin semințe sau prin divizarea tufelor și se întoarce an de an, uneori chiar prea generos, dacă o lași să se semene singură.
Mai jos găsești detalii despre aspectul ei, condițiile ideale de cultură, înmulțire pas cu pas, boli și dăunători, precum și despre utilizările sale în grădină și în bucătărie.
Descriere
Margareta de câmp este o plantă erbacee perenă, care formează o rozetă de frunze la sol și apoi tulpini florifere neramificate sau puțin ramificate, înalte de 30-80 cm. Frunzele de la bază sunt lung pețiolate, spatulate, cu margini crestate, iar cele de pe tulpină sunt mai înguste, alungite, sesile și dințate.
Fiecare tulpină poartă un singur capitul de 3-6 cm în diametru, cu petale albe (florile ligulate) dispuse în jurul unui disc galben format din numeroase flori tubulare. Înflorește din mai până în septembrie, cu un vârf în iunie-iulie. Florile atrag albine, fluturi și sirfide, deci planta are valoare pentru insectele polenizatoare.
Nu o confunda cu Leucanthemum maximum (margareta de grădină), care are flori mai mari, nici cu mușețelul, care are tulpina ramificată, frunze foarte fin divizate și un miros puternic. Margareta de câmp are frunzele întregi, dințate, și aproape fără miros. Crește spontan în zona de câmpie și de deal, dar și în pajiști montane de joasă altitudine.
Lumină și temperatură
Margareta cere soare direct. Înflorește cel mai bogat într-un loc cu cel puțin 6 ore de lumină directă pe zi. La semiumbră crește, dar tulpinile se alungesc, se pot culca, iar florile sunt mai puține. Este o plantă de pajiște deschisă, deci nu se potrivește sub copaci deși.
Este foarte rezistentă la ger: suportă până la aproximativ -30 °C, deci iernează fără protecție în toată România, inclusiv în zonele de munte. În timpul iernii partea aeriană se usucă, iar rozeta de frunze de la sol rămâne verde sau semiverde sub zăpadă. Suportă bine căldura verii, inclusiv perioadele cu temperaturi de peste 35 °C, atâta timp cât rădăcinile nu stau în apă stagnantă.
Udare
Udarea este rară. După instalare, margareta de câmp se descurcă cu ploile obișnuite și rezistă bine la secetă. Udă plantele proaspăt semănate sau plantate o dată la 2-3 zile în prima lună, apoi o dată pe săptămână în perioade fără ploaie.
- La exemplarele instalate, udă doar în perioade lungi de secetă, în care frunzele încep să se ofilească, și atunci udă adânc, nu superficial.
- În ghiveci sau în jardinieră, udă când primii 3-4 cm de substrat sunt uscați.
- Evită udarea pe flori și pe frunze seara, pentru că umezeala prelungită favorizează făinarea.
Excesul de apă este mai periculos decât seceta: pe soluri grele și umede rădăcinile pot putrezi, iar planta se rărește de la an la an.
Sol și fertilizare
Margareta crește pe aproape orice sol, cu condiția să fie bine drenat. Preferă solurile mijlocii, ușor calcaroase sau neutre, moderat fertile. Pe pământul foarte bogat în azot crește mult în frunze, se culcă și înflorește mai puțin, deci nu are nevoie de îngrășare abundentă.
Pe soluri grele, argiloase, amestecă la plantare nisip și compost bine descompus. Într-o pajiște naturalistă nu fertiliza deloc. La plantele din ghiveci sau din rabate folosește primăvara un îngrășământ granulat cu eliberare lentă, în doză mică, sau compost răspândit în jurul tufei.
Pentru a menține tufele viguroase, taie florile trecute și împarte tufele la 3-4 ani. Fără aceste operații, centrul tufei se golește, iar vigoarea scade treptat.
Înmulțire
Margareta se înmulțește foarte ușor prin semințe și prin divizare.
Din semințe
- Seamănă în aprilie-mai direct în loc definitiv, sau toamna devreme, în august-septembrie, pentru flori în anul următor. Semințele germinează la lumină, deci nu le acoperi cu pământ.
- Pregătește solul: afânează, elimină buruienile și nivelează.
- Presară semințele rar și apasă-le ușor cu palma sau cu o scândură, fără a le îngropa.
- Menține suprafața umedă 2-3 săptămâni, până răsar plantulele.
- Rărește plantele la 30-40 cm distanță între ele.
Plantele semănate primăvara înfloresc de obicei abia în anul următor sau la sfârșitul primului sezon. Margareta se și autosemănă, deci în grădină vor răsări plante noi dacă lași câteva flori să se coacă.
Prin divizare
- Toamna (septembrie-octombrie) sau primăvara devreme, scoate din pământ o tufă matură de 3-4 ani, cu o furcă de grădină.
- Scutură pământul și desparte tufa în 3-5 bucăți, fiecare cu rădăcini și lăstari.
- Elimină partea centrală, lemnoasă și veche.
- Plantează bucățile la aceeași adâncime ca înainte, la 30-40 cm distanță.
- Udă bine și menține pământul umed câteva săptămâni.
Tăiere
Tăierea este simplă. Dacă îndepărtezi florile trecute, planta înflorește mai mult timp, iar dacă tai tulpinile până la rozeta bazală după prima înflorire, în iulie, poți obține o a doua rundă de flori în toamnă. La sfârșitul toamnei sau la sfârșitul iernii, taie tulpinile uscate la 5-10 cm de sol. Dacă vrei să limitezi răspândirea, taie florile înainte să se coacă semințele.
Boli și dăunători
Margareta de câmp este o plantă rezistentă, dar câteva probleme pot apărea în condiții de umiditate sau aglomerare.
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Strat albicios, făinos, pe frunze | Făinare | Aerisește tufele, evită udarea pe frunze, taie părțile afectate și aplică un fungicid cu sulf dacă este necesar |
| Pete brune pe frunze, care se măresc | Pătarea frunzelor (Septoria, Cercospora) | Taie și distruge frunzele atinse, nu uda pe frunze, lasă spațiu între plante |
| Colonii mici, verzi sau negre, pe vârfuri și boboci | Afide | Spală cu jet de apă, pulverizează cu săpun insecticid sau încurajează buburuzele |
| Găuri în frunze și flori roase | Melci și limacși | Culege-i seara, folosește capcane cu bere sau granule antimelci |
| Tufă veștejită, rădăcini brune și moi | Putrezirea rădăcinilor, sol greu și umed | Îmbunătățește drenajul, redu udarea, mută planta pe un loc mai uscat |
| Frunze cu galerii sinuoase, albicioase | Minieri (larve de muște) | Taie frunzele atacate și distruge-le; atacul este de obicei estetic |
Toxicitate
Pentru oameni, margareta de câmp este considerată sigură: frunzele tinere și florile sunt comestibile în cantități mici. Persoanele alergice la plante din familia Asteraceae (mușețel, ambrozie, crizanteme) pot avea reacții de contact sau digestive și ar trebui să evite consumul.
Pentru pisici și câini, planta nu este în mod obișnuit periculoasă, dar mestecarea unei cantități mari poate provoca iritații digestive ușoare, salivație sau vărsături, deoarece familia Asteraceae conține compuși care pot irita. Dacă animalul mănâncă mult sau apare disconfort, sună medicul veterinar.
Utilizări
În grădină, margareta de câmp este ideală pentru pajiști înflorite, borduri naturaliste, rabate de flori sălbatice și grădini pentru polenizatori. Se asortează bine cu albăstrelele, macii, salvia de câmp, ciuboțica-cucului și iarba ornamentală. Ca floare tăiată rezistă 5-7 zile în vază; taie tulpinile dimineața și schimbă apa.
În bucătărie, frunzele tinere de rozetă, culese primăvara, se pot folosi în salate, cu gust ușor amar și proaspăt, iar petalele și mugurii florali se pot adăuga în salate sau ca decor. Mugurii floriferi au fost conservați în oțet ca substitut de capere. Consumă planta doar dacă ești sigur de identificare și dacă provine din locuri nepoluate, departe de șosele sau de culturi stropite.
În medicina populară, florile și părțile aeriene se foloseau în infuzii pentru tuse, răceală și afecțiuni ușoare ale căilor respiratorii. Dovezile științifice sunt limitate, deci tratează aceste utilizări ca tradiționale și cere sfatul medicului înainte de a le folosi, mai ales în sarcină.
Întrebări frecvente
Când se seamănă margareta de câmp?
Seamănă în aprilie-mai, direct în loc definitiv, sau toamna devreme, în august-septembrie, pentru flori în anul următor. Semințele au nevoie de lumină ca să germineze, așa că doar le apeși pe sol, fără să le acoperi. Menține suprafața umedă două-trei săptămâni, până răsar plantulele, apoi rărește la 30-40 cm.
Cât timp înflorește margareta de câmp?
De obicei înflorește din mai până în septembrie, cu un vârf în iunie-iulie. Perioada se prelungește dacă tai florile trecute înainte să facă semințe, iar după prima înflorire poți tăia tulpinile aproape de rozetă pentru o a doua înflorire, mai slabă, spre toamnă.
Rezistă margareta de câmp la ger?
Da, este una dintre cele mai rezistente flori perene și suportă aproximativ -30 °C, deci iernează afară în toată România, fără acoperire. Partea de deasupra pământului se usucă iarna, iar rozeta de frunze rămâne sub zăpadă și reîncepe creșterea primăvara.
Cum diviz o tufă de margaretă?
Scoate tufa de 3-4 ani toamna sau primăvara devreme, scutură-o de pământ și desparte-o în 3-5 bucăți, fiecare cu rădăcini și lăstari. Elimină partea centrală veche, plantează bucățile la 30-40 cm distanță și udă bine. Divizarea reîntinerește tufa și previne golirea centrului.
Se poate mânca margareta de câmp?
Frunzele tinere de rozetă și petalele sunt comestibile și se folosesc în salate, cu gust ușor amar. Culege planta doar din locuri nepoluate, departe de drumuri și de culturi stropite, și identifică-o cu grijă. Persoanele alergice la Asteraceae, precum mușețelul, ar trebui să evite consumul.
De ce se culcă margaretele din grădină?
Tulpinile se culcă mai ales din cauza umbrei, a solului prea fertil sau a excesului de azot, care dau creștere moale și înaltă. Mută plantele în plin soare, nu le îngrășa, taie-le la jumătate la începutul lui iunie, înainte de înflorire, pentru tufe mai joase și mai stabile.