Maclura este o specie exotică.

Tulpina este ramificată de la mică înălţime. Scoarţa este portocaliuînchisă cu ritidom timpuriu adânc brăzdat, iar coroana largă, deasă.

Lujeri verzi-măslinii, glabri, evident geniculaţi, cu spini puternici (1-2.5 cm), aşezaţi lateral faţă de mugure; ce are lujerii fără spini.
Muguri alterni, mici, sferici.

Frunze ovate sau eliptice, 5-15 cm, acuminate, la bază rotunjite sau cordate, cu margine întreagă, pe faţă verzi-lucitoare, pe dos verzi-mat.

Flori dioice, apetale, cu caliciu 4-divizat, cele mascule cu 4 stamine şi grupate în ciorchini globuloşi, iar cele femele grupate în capitule sferice de 2.5-3.5 cm; înfloreşte prin mai.

Fructele sunt polidrupe mari de circa 10 cm, cu suprafaţa neregulată, verzi-gălbui; seminţele sunt albe, ce conţin un suc lăptos
care în contact cu aerul se înnegreşte. La noi fructul nu ajunge la maturaţie, dar seminţele sunt germinabile.

Maclura este o specie originară din Sudul Americii de Nord, unde vegetează în zona preeriilor. În România se cultivă în scop ornamental, prin parcuri, grădini, garduri vii.

Este rezistentă la secetă, dar suferă din cauza gerurilor târzii. Creşte bine pe soluri fertile, unde are port arborescent. Temperamentul este de semiumbră.