Aninul verde este un arbust indigen sub formă de tufă, şi poate atinge 3 m.

Aninul verde creşte spontan în Alpi şi Carpaţi, la altitudini mari, la limita superioară a pădurilor, prin rarişti şi golul alpin. Ajunge la limita latitudinală a pădurilor din nordul Europei, Siberia, Groenlanda şi America de Nord.

În România apare frecvent în etajul subalpin şi alpin asociat cu jneapănul, fiind localizat pe văile alpine cu umiditate atmosferică ridicată şi stagnări prelungite de zăpadă; pe văile reci şi umede poate coborî la 1000-1200 m, întâlnindu-se cu aninul alb.

Aninul verde este adaptat la climate aspre, de mare altitudine, vegetând în zone cu sezon scurt de vegetaţie. Are exigenţe reduse faţă de sol, instalându-se pe grohotişuri, soluri superficiale, excesiv scheletice, crude, silicioase sau conglomeratice. Această specie îndeplineşte funcţii ecoprotective majore, în etajul subalpin şi alpin, alături de jneapăn: fixarea grohotişurilor şi a culoarelor de avalanşă.