Nucul comun este un arbore de mărimea 1 care ajunge până la 25 m in înălţime şi peste un metru în diametru răspândit în special în regiunea dealurilor. Acolo unde condiţiile de creştere sunt mai bune, el trăieşte 120-150 ani. Nucul începe să fructifice de la 10-12 ani şi se găseşte in plină producţie între 25 şi 60 ani. Un nuc în plină producţie dă peste 150 kg nuci într-un an. Nuca propriu-zisă este ovoidă iau elipsoidală, puţin ascuţită la vârf, cu coaja tare, brăzdată mai mult sau mai puţin regulat. Ea este acoperită de coajă verde cu pete alburii, care conţine multe substanţe tanante (se foloseşte la tăbăcit) şi o substanţă numită juglonă.

Creşte cultivat, mai puţin spontan. Cerinţele lui faţă de sol nu sunt prea mari, totuşi îi plac mai mult solurile adânci, fertile şi cu o bună capacitate de înmagazinare a apei, cum sunt cernoziomurile şi solurile argilo-nisipoase ce conţin o cantitate mai mare de calciu şi care îi dă posibilitatea de a vegeta mai bine. Vegetează foarte bine pe solurile afinate unde îşi poate înfige uşor rădăcinile, în căutarea hranei.

Există regiuni în ţara noastră undo nucul se dezvoltă bine şi pe solurile aluvionare sau pe terasele nurilor. Vegetează mulţumitor şi pe terenurile stâncoase dacă acestea au fisuri mai mari, ca să-şi poată trimită rădăcinile in adâncime. Nucul vegetează slab pe solurile argiloase, care sunt grele, impermeabile, cât şi pe cele care au apa freatică la suprafaţă sau sunt umede şi reci. Pe aceste soluri rădăcinile sunt expuse la putrezire, iar recoltele sunt neregulate şi reduse. Pe solurile superficiale, sărace în săruri minerale şi pe nisipurile care nu reţin apa, vegetaţia nucului este stânjenită şi longevitatea mai redusă. Gerurile mari de iarnă cât şi îngheţurile timpurii şi târzii, sunt dăunătoare nucului.

Nucul este foarte mult cultivat în toate ţările lumii, depăşind aria lui naturală de răspândire, pentru foloasele pe care le aduce, în primul rând lemnul şi fructele. Nucile constituie un aliment de seamă pentru populaţie, fiind foarte hrănitoare. Ele conţin 52-77,5% substanţe grase, 12—25% proteine, 5-24% hidraţi de carbon, 1,3-2,5% substanţe minerale (fosfor, calciu, fier ş.a.) şi vitamine. La nuci, conţinutul în apă este mult mai redus decât la celelalte fructe, ceea ce face ca şi conţinutul în substanţe nutritive să fie mai ridicat. 1 kg miez de nucă dă 6 360 calorii, faţă de 1 300 calorii cât dă un kg carne, 860 calorii un kg cartofi, 1 840 calorii un kg peşte etc. Miezul de nucă verde conţine de 4 ori mai multă vitamina C decât fructele de măceş; 15 g miez de nucă verde conţine peste 100 mg vitamina C.

În patrimoniul forestier, se cultivă mai mult pe lângă brigăzile şi cantoanele silvice. în Oltenia, la Tismana, ocupă suprafeţe întinse din fondul forestier. în ultimii ani s-au făcut plantaţii mari de nuci atât în sectorul agricol pentru fixarea terenurilor, de-a lungul drumurilor cât şi în sectorul forestier.