Salcia căprească are un areal vast, se intalneste in Europa şi Asia, altitudini ajungând până spre limita superioară a vegetaţiei forestiere.

În România, apare frecvent în zona colinară, comună în zona montană, rar coboară la câmpie; în etajul molidişurilor, la altitudini mari.

Specie indigenă, cu talie de până la 10 m, deseori arbust.

Înrădăcinarea este pivotant-trasantă, des ramificată superficial.

Coroană rară, luminoasă. Tulpina este obişnuit strâmbă, cu scoarţa la început netedă, cenuşie, ce formează un ritidom puţin dezvoltat cenuşiudeschis, verzui, cu crăpături ondulate.

Lemnul este roşiatic deschis, mai greu, mai tare şi mai rezistent decât la alte sălcii.

Lujerii sunt groşi, verzui-roşcaţi până la roşii-purpurii, cenuşiutomentoşi la început, apoi glabri.

Muguri alterni, cei foliacei ovo-conici, roşcaţi, cei floriferi mai mari, ovoid-globuloşi.

Frunze lat-eliptice, 4-12 cm, groase, acute, pe margini întregi sau neregulat sinuat-dinţate, cu nervaţiune proeminentă (aspect zbârcit), pe dos cenuşii tomentoase, pe faţă numai la început, apoi glabre; peţiolul are 2 cm, cu stipele reniforme.

Amenţi erecţi, apar devreme înaintea frunzelor prin martie-aprilie, cei masculi elipsoidali, 2-3 cm, cei femeli de 6-10 cm; ovar lung pedicelat şi cenuşiu păros.