Salcamul japonez este un arbore exotic, de mărimea a II-a (20 m), cu înrădăcinare profundă şi tulpină scurtă.
 

Scoarţa este netedă, verde-închisă, iar ritidomul apare de timpuriu şi este cenuşiu, subţire.
Coroană deasă, largă, mai ales la arborii izolaţi.
Lujeri verzi, glabri, cu miros neplăcut.
Muguri alterni, mici, îngropaţi în cicatrice, violeţi-purpurii, păroşi.
 

Frunze de 15-25 cm, imparipenat compuse, cu 7-17 foliole ovate sau ovat-lanceolate, întregi, alipit pubescente pe dos.
 

Flori albe-gălbui, mai mici decât la salcâm, grupate în panicule erecte de 15-30 cm, apar prin iulie-august.
Fructele sunt păstăi, verzi, cărnoase, 5-10 cm, indehiscente, gâtuite între seminţe, se coc toamna târziu. Seminţele sunt negre, ovoid turtite, nu necesită forţare pentru a germina mai repede.
 

Specia este originară din Extremul Orient, la noi fiind introdusă în scop ornamental, iar în culturi forestiere sofora a dat rezultate
neconvingătoare (vegetaţie slabă în terenuri degradate, sensibilă la ger, creşteri reduse).
 

Ca ecologie, specia este rezistentă la secetă şi relativ nepretenţioasă faţă de sol, rezistă la poluare şi are un temperament de lumină.