Piperul lupului este un arbust indigen, 1 m, cu tulpina puţin ramificată, ce formează rar tufă.
Scoarţa este verde-gălbuie, netedă.
Lujeri cenuşii-verzui până la bruni, glabri, flexibili, se rup foarte greu; sub scoarţă lemnul este gălbui, iar prin strivire lasă un miros neplăcut.
Muguri alterni, ovoconici, depărtaţi de lujer, cei floriferi îngrămădiţi, globuloşi, bruni, desfăcuţi al vârf.
 

Frunze caduce, oblong-obovate, de 3-8 cm, prelung cuneate, acute, întregi, pe dos verzi cenuşii, glabre, se păstrează verzi peste iarnă.
Flori roz-violet, sesile, câte 2-4 de-a lungul tulpinii, plăcut mirositoare, apar primăvara devreme înainte de înfrunzire.
Fructele sunt drupe roşii, de circa 8 mm, cu un sâmbure.
Fructele, frunzele şi scoarţa sunt otrăvitoare.
 

Specia este răspândită în Europa, Asia Centrală şi Nordică, la noi fiind frecventă în zona montană, din făgete şi până în rariştile subalpine, dar coboară şi la coline.
Are o amplitudine ecologică largă, tulichina fiind rezistentă la ger, dar suferă din cauza arşiţei. Reclamă soluri umede, bogate, fertile.