Mesteacan (Betula pendula)
Mesteacănul are un areal larg, comparabil cu al plopului tremurător, în Europa de la Atlantic până în Siberia şi Altai, iar în nord urcă până dincolo de Cercul Polar; în sud coboară până în Apenini şi Balcani, iar spre est ajunge până în stepa rusească.
În România apare frecvent în parchete tăiate ras, locuri deschise, pe ... Alun turcesc (Corylus colurna)
Specie indigenă, arborescentă, ce ajunge la 20 m înălţime şi 40 cm diametru.
Alunul turcesc creşte spontan dinn Peninsula Balcanică, Asia Mică şi Caucaz, până în Himalaia. În România apare în vestul Olteniei şi sudul Banatului, pe coastele însorite, calcaroase.
Necesită un climat cald (specie termofilă) şi staţiuni adăpostite, putându-se acomoda şi în climate mai reci; preferă ... Socul negru (Sambucus nigra)
Este un arbust indigen, care în condiţii favorabile de vegetaţie poate atinge înălţimea de 10 m.
Florile sunt mici, albe sau galbene-verzui, grupate în cime umbeliforme plane terminale, puternic mirositoare. Înfloreşte după înfrunzire, în lunile mai-iunie.
Fructele sunt drupe baciforme negre, sferice cărnoase, cu diametrul de 6-8 mm, având 3-5 sâmburi turtiţi. Coacerea are loc în august-septembrie. Bambus (Bambusa ventricosa)
Bambusul este o specie ornamentală, exotică, relativ uşor de îngrijit. Este una dintre puţinele specii care se ingrijeste uşor şi sub forma de bonsai.
Graminee cu ramificatii lignificate, prevăzute cu umflături proeminente. Frunzele sunt liniare şi au o lungime de 4-7 cm.
Bambusul poate atinge nălţimea de 6-8 m şi un diametru de aproximativ 4-6 cm.
Bambusul se ...
Curpen de gradina (Clematis jackmanii)
Are tulpini volubile, foarte lungi, frunze penat-compuse sau simple cu foliole mari cu marginea întreagă, flori mari (5-7 cm), violete, solitare sau câte 2-5 pe ramurile scurte.
Amplitudinea ecologică a acestei specii este largă: apare de la câmpie până în zona montană (1000 m).
Buretele dulce (Lactarius volemus)
Are pălăria plan-convexă şi apoi puţin adâncită la mijloc, cu diametrul de 8,0—12,0 cm, cu marginile răsucite către interior şi crăpate la cele bătrâne. Cuticula este galben-roşiatică până la galben-brună, cu nuanţe mai închise la centru.
Lamele decurente şi fragile, galben-aurii se pătează în brun prin strivire. Piciorul înalt de 5,0—9,0 cm şi gros de 1,5—2,5 ... Alun (Corylus avellana)
Alunul este un arbust indigen ce poate atinge 4-5 m, rareori 8 m, cu înrădăcinare pivotant-trasantă, destul de superficială.
Alunul este răspândit în toată Europa, lipsind în părţile nord-estice; este mult întâlnit în pădurile de stejar din Crimeea, Caucaz şi Asia Mică.
În România este considerat un însoţitor frecvent al stejarului şi gorunului, la câmpie şi deal, ... Carpinita (Carpinus orientalis)
Arbust indigen ce rar depăşeşte 5 m, asemănător cu carpenul dar de dimensiuni mult mai mici.
Cărpiniţa are un areal submediteranean, mai sudic decât al carpenului, din Italia, Peninsula Balcanică şi până în Asia Mică şi Caucaz.
La noi apare spontan la câmpie şi coline în staţiuni calde şi relativ uscate din zona forestieră sau silvostepă. Apare ... Carpen (Carpinus betulus)
Carpenul este un arbore indigen, rar depăşind 25 m înălţime.
Arealul general este Europa şi Asia de sud-vest, mergând de la Oceanul Atlantic până în Crimeea, Caucaz, nordul Mării Negre, iar în est ajunge până la Don, evitând stepele ruseşti şi româneşti; de la sud la nord, carpenul se întinde de la Marea Mediterană şi până ... Carcel (Ephedra distachya)
Cârcelul este un subarbust indigen tufos, scund, cu tulpina la bază târâtoare, des ramificată, cu ramuri verzi striate.
Cârcelul are un areal central şi sud-european, asiatic.
În România apare în general în stepă şi silvostepă, în câteva staţiuni: Agigea, Taşaul, Delta Dunării, Tanacu, Sârbi-Vaslui, Cheile Turzii, Suatu etc.