Castan brun (Castanea sativa)
Castanul brun este un arbore indigen si poate atinge 30 m înălţime.
Castanul bun are origine mediteraneană, fiind răspândit în Europa, din Spania până în Peninsula Balcanică, trece în Asia Mică, Caucaz şi nordvestul Africii (Maroc, Algeria, Tunisia).
În România, el vegetează în regiunile cu climat blând: depresiunea subcarpatică a Olteniei (Tismana, Polovragi, Baia de Aramă etc.) ... Fag oriental (Fagul orientalis)
Fagul oriental este răspândit în sud-estul Peninsulei Balcanice, nordul Asiei Mici, Crimeea, Caucaz.
În România, această specie a fost mult timp confundată cu subspecia moesiaca, arealul şi exigenţele ecologice nefiind încă pe deplin clarificate.
În literatură este specificat că el apare sporadic în Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Transilvania, dar cercetări recente arată că fagul oriental este ... Fag (Fagus sylvatica)
Arbore indigen de mari dimensiuni, depăşind frecvent 40 m în înălţime şi 1 m în diametru.
Fagul este specie europeană, fiind răspândită în vestul, centrul şi sudul continentului: de la Atlantic până în nordul Moldovei, din Pirinei, ţărmul Mării Mediterane şi Grecia, până în sudul Scoţiei şi al Scandinaviei.
În Europa de nord-vest devine arbore de câmpie ... Anin verde (Alnus viridis)
Aninul verde este un arbust indigen sub formă de tufă, şi poate atinge 3 m.
Aninul verde creşte spontan în Alpi şi Carpaţi, la altitudini mari, la limita superioară a pădurilor, prin rarişti şi golul alpin. Ajunge la limita latitudinală a pădurilor din nordul Europei, Siberia, Groenlanda şi America de Nord. Anin alb (Alnus incana)
Aninul alb este un arbore indigen atingand 18-20 m.
Aninul alb are un areal vast, în Europa depăşeşte mult graniţa septentrională a aninului negru, ajungând dincolo de Cercul Polar; mai apare şi în Asia estică şi America de Nord. Ocupă regiuni mai reci – altitudinal şi latitudinal – decât aninul negru. Anin negru (Alnus glutinosa)
Aninul negru este un arbore indigen ce atinge 20-25 m.
Arealul aninului negru este larg, exclusiv european, lipsind din regiunile septentrionale (dincolo de 63-64o latitudine nordică) şi din
stepele de la nord de Marea Neagră şi Marea Caspică.
În România apare pe văile râurilor din zona de câmpie şi de dealuri. Mestecanas (betula humilis)
Mestecanasul este un arbore indigen de maxim 2 m.
Mestecănaşul este un element boreal, circumpolar, răspândit în Alpi, nord-estul Europei, trecând dincolo de Urali, până în Altai.
La noi apare foarte rar prin turbării: Coşna, Poiana Stampei, Borsec, Bilbor, lacul Sf. Ana, Sâncrăieni-Ciuc etc., fiind o specie de interes floristic.
Frunze rotund ovate, mici, 1-2 cm, neregulat dinţate, ...
Mesteacan pitic (Betula nana)
Arbust indigen, mic, tufos, rar depăşind 50 cm.
Mesteacănul pitic este răspândit în nordul Eurasiei, Groenlanda, Alaska, în tundra arctică şi regiunile montane.
La noi în ţară este un relict glaciar, crescând în mlaştini şi turbării oligotrofice. Este specie ocrotită, fiind declarată monument al naturii. Mesteacan pufos (Betula pubescens)
Mesteacanul pufos este o specie indigena care nu depăşeşte 15 m.
Arealul este destul de larg, din Europa până în părţile estice ale Siberiei, mergând chiar până la limita polară a vegetaţiei forestiere.
La noi, mesteacănul pufos aparţine subspeciei carpatica (lujeri tineri glabri, rar pubescenţi, frunze mai mici), fiind un endemism carpatic. Porumbarul
Porumbarul creşte ca arbust spinos, până la 1 m înălţime, sub formă de tufe dese pe marginea drumurilor şi pe liziera pădurilor de deal si câmpie. Are flori albe, mici de 1,0—1,5 cm, solitare, plăcut mirositoare, înfloreşte înaintea înfrunzirii în aprilie-mai.
Fructele numite porumbe, sunt globuloase de cca. 1,0 cm negre-albăstrui brumate cu gust astringent, pulpa ...