Ulmul de munte are un arealul general mai extins spre nord şi nord-vest faţă de cel al ulmului de câmp, în schimb în sud evită ţinuturile mediteraneene (sud Spania, Corsica, Sardinia, Sicilia).
La noi, specia apare din zona colinară şi până în regiunea montană (făgete montane, amestecuri), poate apare diseminat sau în pâlcuri până la 1100-1300 ...
Ulmul de camp are un areal general majoritar european: la vest ajunge la Oceanul Atlantic, la est se întinde până la Marea Caspica până în Suedia (fără Marea Britanie), iar la sud trece în Africa de Nord şi Asia.
În România, ulmul de câmp apare din silvostepă şi până în zona forestieră, fiind frecvent în pădurile de ...
Smochinul este o specie indigenă, de mărime arbustivă (4-5 m), ramificat de la bază.
Scoarţa cenuşiu deschis, netedă.
Coroana largă, cu ramuri groase, cu lujeri groşi, verzi.
Frunze alterne, lat-ovate, 10-20 cm, cu 3-5 lobi obovaţi, cu sinusuri adânci, pe faţă scabre, pe dos pubescente, groase pieloase cu peţiol lung.
Fructul (smochina) este un sincarp piriform, scurt pedunculat, 5-8 ...
Maclura este o specie exotică.
Tulpina este ramificată de la mică înălţime. Scoarţa este portocaliuînchisă cu ritidom timpuriu adânc brăzdat, iar coroana largă, deasă.
Lujeri verzi-măslinii, glabri, evident geniculaţi, cu spini puternici (1-2.5 cm), aşezaţi lateral faţă de mugure; ce are lujerii fără spini.
Muguri alterni, mici, sferici.
Frunze ovate sau eliptice, 5-15 cm, acuminate, la bază rotunjite sau ...
Dudul alb este originar din China şi Japonia, fiind introdusă în Europa încă din sec. al VI-lea şi apoi extinsă pentru creşterea viermilor de mătase. În România a devenit subspontană în regiunea de câmpie şi dealuri, în lunca şi Delta Dunării.
Este o specie de climat blând (specie termofilă), suportă bine seceta şi gerurile iernii, dar ...
Salcia de nisipuri este o specie indigenă, arbustivă, sub 1 m cu tulpini târâtoare şi lujeri erecţi.
Lujerii sunt subţiri, brun-gălbui, mătăsos-păroşi în tinereţe.
Muguri obtuzi, muchiaţi, bruni-deschis.
Frunze liniare până la oblong-lanceolate, 2-5 cm, cu marginea întreagă, la maturitate glabre pe faţă, pe dos argintiu păroase.
Amenţi scurt ovoizi, 1-1.5 cm, aproape sesili, apar cu puţin timp înainte ...
Salcia cu frunze de piersic este o specie indigenă, arbustivă.
Lujerii sunt glabri, flexibili, brun-roşcaţi; scoarţa prin frecare emană un miros de migdală.
Muguri obtuzi, muchiaţi, bruni-deschis.
Frunze oblong-lanceolate, 5-10 cm, acute sau scurt acuminate, cuneate sau slab rotunjite, pe faţă verzi închis, pe dos verzi, glauce, glabre, pe margini mărunt serate.
Flori mascule cu 3 stamine şi două ...
Salcia plangatoare este o specie exotică, arborescentă, până la 15 m.
Lujeri foarte lungi, flexibili, gălbui, glabri, lucitori, pendenţi; în tinereţe lujerii pot fi spre vârf slab pubescenţi.
Frunze lanceolate, 8-16 cm, acuminate, cuneate, fin serate, pe dos verzi-cenuşii, glabre.
Amenţii apar odată cu frunzele, florile mascule au două stamine şi două glande nectarifere, iar cele femele numai ...
Rachita rosie este o specie indigenă arbustivă, cu talia de până la 4 m.
Lujerii lungi, subţiri, flexibili, glabri, lucitori, roşii-purpurii. Muguri alungiţi, roşii-purpurii, aşezaţi neregulat, adesea opuşi.
Frunze obovat-lanceolate, 4-10 cm, cu lăţimea maximă în 1/3 superioară, cu marginea numai spre vârf serată, pe faţă verzi închis, pe dos verzi-albăstrui mat; la uscare se înnegresc.
Flori în ...
Rachita alba este o specie indigenă, arbustivă.
Tulpinile se dezvoltă mai multe de la bază, cu ramuri erecte, subţiri.
Lujerii tineri tomentoşi, apoi păroşi sau glabri, bruni-gălbui.
Frunze îngust-lanceolate sau liniare, 4-11 cm, acute, cuneate, margini slab sinuate spre vârf mărunt serate, răsfrânte, tomentoase la început pe ambele feţe, apoi numai pe dos, cu nervura mediană galbenă şi ...
