Liliacul (Syringa vulgaris)

November 15 2010   by Camelia |

Liliacul este un arbust indigen, de 3-4 m, rar 6-8 m, cu  înrădăcinare trasantă, bine dezvoltată şi tulpină ce se ramifică aproape de la bază.
Scoarţa  este cenuşie, iar la exemplarele în vârstă se transformă în ritidom bun cu crăpături spiralate.
Lujerii viguroşi, măslinii, glabri, terminaţi la vârf cu doi muguri (“falsă dichotomie”).
Mugurii opuşi, lat ovoizi, depărtaţi de lujer, verzi, roşcaţi sau violacei, au câte o muchie ascuţită longitudinală.

Frunze  de 6-12 cm, ovat cordiforme, acuminate, verzi închis  şi cu peţiol de 2-3 cm.
Flori violete, plăcut mirositoare, pe tipul 4, grupate în panicule dese de 10-20 cm; apar prin mai.

Fructele  sunt capsule elipsoidale, de 1-1.5 cm, dehiscente în două valve, în interior cu seminţe brune, îngust aripate.
Drajonează şi lăstăreşte viguros.
Arealul natural al liliacului este sud-est european, la noi fiind spontan în Banat (Munţii Cernei), nord-vestul  Olteniei (Valea Topolniţei, Tismana etc.), judeţul Buzău, Dobrogea (Ciucurova, Albeşti).

Creşte pe coaste însorite, stâncării calcaroase, formând tufărişuri.

Liliacul este o  specie termofilă, rezistă bine la geruri, secetă  şi cu temperament de lumină.

Topics: Arbori si arbusti |

Tags: , ,

Comments