Liliacul Transilvanean este un arbust indigen, mult asemănător liliacului, de care se deosebeşte prin: tulpini şi ramuri mai groase, îndreptate în sus, lujeri tineri păroşi, cu un singur mugure terminal, frunze  la bază rotunjite sau brusc îngustate, cu margine scurt ciliată, pe dos albicios glaucescente, uneori pe nervuri rar păroase şi cu peţiol scurt de 1 cm, flori mai slab mirositoare, grupate în panicule mici şi înguste, cu
puţine flori, purpurii-violacei, capsule ovoide, ascuţite la vârf.

Arealul este limitat la Transilvania: Valea Drăganului, Valea Iadului în Munţii Apuseni, precum şi în Carpaţii nordici (Polonia, Ucraina).

Este o  specie rezistentă la ger  şi poluare, putându-se instala la altitudini cuprinse  între 440-1000 m, în staţiuni umede sau cu umiditate atmosferică ridicată.