Caragana este un arbust exotic, 6 m, formând o tufă nu prea deasă.
Înrădăcinarea pe soluri uscate de stepă depăşeşte 2 m, cu bacterii fixatoare de azot îmbogăţind astfel solul.

Lujeri groşi, pubescenţi, verzi, cu o pieliţă cenuşie ce se exfoliază longitudinal.
Muguri mici, alterni, conici, ciliaţi, la bază cu 2 stipele persistente ascuţite, înţepătoare sau moi, membranoase.

Frunze paripenat compuse, cu 6-12 foliole mici, eliptice, rotunjite, mucronate; rahisul se termină într-un vârf moale.
Flori mari, 2 cm, solitare sau grupate în buchete de câte patru, cu pedunculi de 2-4 cm, fiind dispuse la subsuoara frunzelor.

Fructele sunt păstăi înguste cilindrice, îngustate la capete, cu seminţe sferice şi se coc devreme (iulie).

Caragana este originară din Manciuria şi Siberia Orientală, la noi fiind sălbăticită în Dobrogea, Muntenia. A fost introdusă în scop
ornamental, precum şi la crearea perdelelor de protecţie.

Specia este rezistentă la ger şi secetă, dezvoltându-se bine pe soluri nisipoase, slab solificate, sărace şi uscate, soluri salinizate. Se pretează la culturi în (silvo)stepă (vara la secetă pierde frunzele), terenuri degradate.