Arborele lalea este originar din sud-estul Americii de Nord, la noi, fiind introdus în scop ornamental, mai rar în cultură (ex. pădurea Mocear-Mureş).

Este o specie de climat cald, fiind pretenţioasă faţă de umiditatea solului şi cea atmosferică. Vegetează bine pe soluri de luncă, afânate, profunde, jilave, cu nivelul apei freatice la mică adâncime, iar în regiuni secetoase se instalează numai pe lângă ape; evită solurile calcaroase.

Arbore exotic de mărimea I, ce poate atinge înălţimi de până la 45 m şi diametre de până la 2-4 m.

Tulpina este dreaptă, cilindrică, elagată pe mare înălţime.

Scoarţa este cenuşiu închis, subţire, mai târziu cu crăpături fine longitudinal.

Coroană regulat ovoidă.

Lujerii sunt verzi-măslinii, glabri, lucitori, cu măduva lamelar întreruptă; cicatricea stipelelor lasă o urmă inelară în dreptul mugurilor.

Mugurii sunt alterni, pedicelaţi, cu vârful rotunjit, comprimaţi lateral, cu 2 solzi de aceeaşi lungime, brumaţi, glabri .

Frunze mari, 7-12 cm, în formă de liră (figura 84), cu 4 lobi acuţi, evident simetrice, glabre, verzi-albăstrui pe dos, cu peţiol de 5-10 cm; toamna se colorează galben intens.

Flori terminale, hermafrodite, mari (4-8 cm), în formă de lalea, cu 6 petale mari galben-sulfurii şi 3 sepale verzi caduce, cu stamine şi carpele numeroase; înfloreşte prin mai-iunie.

Fructe în formă de conuri alungite, 6-8 cm, cu numeroase achene monoaripate ce se desfac de pe ax.